Ne luăm vacanţă, vedem locuri, alergăm, cercetăm, ne bucurăm, ne entuziasmăm şi nu ne ajunge niciodată timpul. Descoperim locuri sau ţări care ne intră atât de mult sub piele încât nu mai vrem să plecăm, vrem să ne înfigem rădăcinile acolo. Pentru o vreme sau pentru totdeauna. Îmi amintesc cum îmi doream să nu înceteze ploaia ca să nu putem pleca din Madeira, prima insulă pe care am vizitat-o în Atlantic. Dar am plecat şi între timp am mai descoperit puţin şi din insulele Azore, iar acum Tenerife. Mă fascinează insulele pentru cel puţin trei motive: unul este relieful lor ciudat, al doilea este timpul, al treilea este felul în care insulele mă schimbă pe mine. Să le luăm pe rând.
Relieful
În insule, mai ales în cele vulcanice destul de tinere (ce înseamnă tinere în limba pământului cred că ştii!), ai ocazia să treci de la o vegetaţie luxuriantă până la culmi stâncoase şi sterpe. Există insule care aşteaptă primăvara pentru a-şi aproviziona magazinele cu alimentele şi produsele din care noi avem peste măsură (Porto Santo). Există insule în care apa pentru irigaţii este atent colectată şi gestionată (Madeira). Există insule în care chemi instalatorul, îţi spune că vine mâine, dar mâine se transformă în câteva zile, dacă nu în săptămâni. Sau dacă ai nevoie de o intervenţie chirurgicală trebuie să te duci pe altă insulă (cazuri povestite în La Gomera, lângă Tenerife). Există insule al căror pământ este încă fierbinte, suficient de fierbinte încât să găteşti în el (Sao Miguel, Azore) sau, şi mai bine, insule împodobite cu vulcani ce pot erupe oricând (Teide, Tenerife). Există insule atât de izolate încât chiar te trezeşti în alte timpuri, dar uite că n-am avut încă şansa să le cunosc. Până la urmă fiecare insulă are particularităţile ei şi o viaţă ce tinde să fie mai degrabă dificilă decât idilică, nu e aşa cum ni se pare nouă, ca simpli trecători cu aparatul foto de gât, cu bugetul de vacanţă în buzunar şi… vai!, zile limitate la dispoziţie.
Timpul
De fiecare dată când am ajuns în insule am observat că timpul trece altfel, fiecare zi mi s-a părut mai lungă şi mai bogată. În insule oamenii nu par să se streseze atât de mult, nu par să facă din grabă un mod de viaţă. Poate că natura-cea-nu-întotdeauna-prietenoasă i-a învăţat lecţia importantă a răbdării, a aşteptării. I-a învăţat să folosească fiecare petec de pământ, fiecare stop de apă, să le îngrijească şi să le preţuiască aşa cum trebuie. În Tenerife se luminează mai târziu, la o oră la care ţi-ar fi numai bine să te trezeşti. Poate că nu e o regulă, dar am observat în mai multe zile că munţii sunt acoperiţi cu nori până pe la prânz, când soarele se întinde pe toată insula. Viaţa trebuie să aibă alt ritm, în aceste condiţii, aşa presupun. Iar oamenii, ei bine, cu cât e insula mai mică, cu atât ghizii locali pe care i-am cunoscut mi-au părut mai pasionaţi şi mai îndrăgostiţi de pământul lor. Au timp pentru a iubi.
Eu
Am mai multă energie când sunt pe o insulă ca şi cum timpul de care vorbeam mai sus mi s-ar oferi cu mai multă generozitate, ca şi cum aş bea din poţiunea de întinerit. E adevărat, mi se întâmplă asta în orice călătorie, dar de fiecare dată când m-am întors de pe o insulă am fost mai senină şi mai relaxată. Efectul a durat ceva timp, până când energiile negative din Bucureşti au început să mă împingă iarăşi către dorinţa de a face din ce în ce mai mult în cel mai scurt timp. Insulele sunt un remediu pentru mine, o frână necesară. Şi nu mă plâng, am vizitat 9 doctori diferiţi în ultimul an. Pe unul dintre ei îi chema Tenerife, sigur ai auzit.
Şi? Aş rămâne pe acolo?
„Înţeleg de ce unii oameni aleg să rămână în Tenerife” am afirmat chiar eu pe facebook, înainte de a pleca înapoi spre ţară, după un infotrip de 7 zile în insulă. Farmecele funcţionaseră, în mod evident. Cineva m-a rugat să îi spun motivele, dar am răspuns că prefer să mai las timpul să treacă, să se aşeze impresiile. Încă înainte de a şti că voi avea şansa să cunosc Tenerife, urmăream o familie care s-a mutat acolo acolo (Emigranţi în Tenerife) sau o auzisem pe Ioana Budeanu povestind în repetate rânduri, cu aceeaşi pasiune, despre cele 6 luni petrecute pe insulă. Citisem cu interes crescând impresiile Adrianei sau ale Ioanei. Iar la faţa locului am mai cunoscut cel puţin doi români care au ales să vină în Tenerife, să lucreze pe timp de vară sau să îşi facă un business. Aşa că da, pot spune că, văzând insula, simţindu-i clima blândă, gustându-i fructele şi admirându-i peisajele, am înţeles. Am înţeles de ce ai vrea să rămâi în Tenerife sau în altă insulă din Oceanul Atlantic. Dar mai multe argumente nu am nici acum, pentru a le avea ar trebui să trăiesc experienţa asta. Dar mi-aş dori cu adevărat?
Interesant e că după ce a trecut ceva timp mi-am dat seama că eu nu aş rămâne în Tenerife şi poate că nici în altă insulă, nu mai mult de câteva luni sau un an. Mi-e încă greu să îmi imaginez că n-aş putea să mă urc pe motocicletă sau la volan şi să mă opresc după nişte mii de kilometri, kilometri toţi diferiţi între ei. Îmi place nesfârşirea lumii şi nu iubesc foarte tare graniţele, din orice materie ar fi ele. Iar Oceanul poate fi o graniţă grea sau cam scumpă de trecut, în condiţiile actuale.
Nu am văzut tot ce era de văzut în Tenerife, 7 zile au fost mult prea puţine. Dar îţi voi împărtăşi în articolele următoare experienţele pe care le-am avut – de la 3 700 de metri altitudine până la 30 de metri sub apă. Îţi voi spune de ce vreau să mă întorc cu familia, de ce mi-a plăcut mai mult nordul şi nu m-am înnebunit după sud, de ce nu aş sta doar în Tenerife, ci aş dubla şederea adăugând o altă insulă ce mi-a picat cu tronc chiar dacă abia am apucat să o adulmec, La Gomera. Sau poate că Lanzarote, la care visez de mult timp.
Dacă Tenerife nu m-a prins pe viaţă, m-a făcut totuşi să fac o promisiune LumiiMici: de a reveni acolo împreună. Iar promisiunile acestea nu se calcă.
Infotripul în Tenerife a fost organizat de Prestige Tours, touroperatorul HappyTour.
Fotografii realizate cu Sony NEX-5R
Dacă plănuieşti o vacanţă în Tenerife şi vrei să ai toate informaţiile gata de a fi tipărite şi consultate (vezi cuprinsul de la începutul articolului), descarcă Ebook-ul 7 zile în Tenerife. De la -30 m până la + 3718 m. Parola de acces este: tenerife2014lm
[sdm-download id=”58805″ fancy=”0″]
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
