Sintra, Portugalia (2)

După încântătorea vizită la Palatului Naţional de la Pena (despre care poţi citi aici) am coborât spre Sintra, oprindu-ne la Castelul Maurilor. Fortificaţie militară datând din secolul al VIII-lea, construit de arabi pentru supravegherea liniei de coastă dar şi a Lisabonei, castelul a avut o mare importanţă strategică. A fost cucerit de către creştini în 1147. Primul rege al Portugaliei, Dom Alfonso Henrique şi urmaşii lui l-au folosit pentru depozitare de arme. Autocarul care urcă la palatul de la Pena are staţie şi pentru castelul înconjurat de o centură de ziduri puternice cu turnuri de observaţie. Pădurea, stâncile, pantele abrupte ale căilor de acces făceau din această cetate maură un loc de refugiu şi un bastion greu de cucerit. În zona cea mai înaltă era construită o reşedinţă înconjurată de ziduri, concepută ca ultimă redută de rezistenţă în cazul unor atacuri din interiorul sau din exteriorul fortăreţei. O poartă secretă (Potra da Traicao) permitea intrarea sau ieşirea refugiaţilor sau armatei. Din Turnul Real se  vedeau peisaje magnifice şi panorama Sintrei. O cisternă de mari dimensiuni dotată cu conuri de ventilaţie pentru menţinerea calităţii apei, colecta apa pluvială extrem de importantă pentru populaţia refugiată în fortăreaţă, în caz de încercuire. În exteriorul zidului se află prima biserică parohială din Sintra, construită în secolul al XII-lea după reconchista, de către Don Alfonso Henrique. Ar fi trebuit să vizităm acest loc a doua zi, când am fi fost mai odihniţi.

DSC1463

Am continuat să coborâm şi am ajuns în Sintra cea plină de vile elegante şi case vechi, hoteluri, pensiuni, restaurante, magazine.

DSC1464

Aici am cumpărat două azulejos delicate. Această artă a picturii pe plăci de faianţă, veche de secole, este una dintre cărţile de vizită ale Portugaliei. Motive florale sau geometrice, peisaje, scene de gen, scene din istoria îndepărtată sau recentă, azulejos îmbracă biserici (în Porto), locuinţe, în exterior şi interior; le întâlnim în palate, gări (Porto, Lisabona – gara Rossio), muzee, metrou, hoteluri. Ele acoperă suprafeţe mari dar pot fi şi de dimensiunea unui tablou. Flori, păsări, animale, vestita caravelă a exploratorului Don Henrique, vă pot înviora un interior amintindu-vă de o ţară mică şi frumoasă, care, în ciuda unei istorii zbuciumate, are ce oferi călătorului.

În piaţa Republicii se află Palatul Regal de la Sintra, ridicat pe fundaţiile unei foste reşedinţe a guvernatorilor mauri, în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Hornurile sale conice sunt emblema şi mândria locului. Stilurile gotic, manuelin şi influenţele maure s-au combinat în mod fericit în cel mai vechi palat portughez, reşedinţă de vară a familiilor regale. De la ferestre se vedea oceanul. Mult mai sărac în mobilier şi în obiecte decorative ca Palatul de la Pena, el este vizitat pentru sălile sale renumite  – sala lebedelor şi sala coţofenelor, cu plafoane magnific decorate şi sala cerbilor cu cel mai mare ansamblu de azulejos al ţării. Un grup de elevi adolescenţi au vrut să ştie cât este de bine într-un pat regal, fără a fi prinşi asupra faptului şi au reuşit. Supraveghetoarele aranjau păturile, bombănind, în urma lor. Fuseseră, probabil şi la Pena unde severitatea personalului nu le-a permis nicio mişcare, iar aici au trecut la fapte.

DSC1467 DSC1452 DSC1454 DSC1455 DSC1456 DSC1457 DSC1458 DSC1459 DSC1461

Timpul nu ne permitea să vedem toate frumuseţile Sintrei. Totuşi am urcat, din nou, spre alt palat: Quinta da Regaleira. Ne-am întâlnit cu o fântână veche deteriorate de timp dar foarte picturală şi cu un zid de piatră grandios. Palatul şi grădinile încărcate de metafore, simboluri masonice şi ale cavalerilor templieri, sunt realizarea în plan concret de către arhitectul Manini, a visurilor mistico – magice ale proprietarului – Carvalho Monteiro. Stilul neo-manuelin caracterizează exteriorul din piatră gri. Interioarele enigmaticului şi surprinzătorului monument sunt înfrumuseţate de plafoane din lemn sculptate în stil baroc, cu basoreliefuri excepţionale. Chiar de la intrare ne-a întâmpinat  un şemineu din marmoră şi un mozaic înfăţişând animale (începuse să-şi piardă culorile, ar fi trebuit cumva protejat).

DSC1469 DSC1471 DSC1474 DSC1475 DSC1477 DSC1479 DSC1480 DSC1482

Grădinile sunt populate de statui. Pe bănci de piatră stau de pază câini de piatră. Pe un lac cu grote, înconjurat de verdeaţă, plutesc raţe sălbatice. Un tunel straniu duce spre fântână iniţierii. Noi eram străini de francmasonerie dar această nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de ceea ce vedeam. Labirinturi, fântâni, terase, turnuri, grote, grădini geometrice, stânci, capela, referinţele la mitologie şi la mari poeţi, toate elementele  sugerau un pelerinaj prin timpuri străvechi şi prin lume, concepută ca infern şi paradis totodată.

DSC1483 DSC1489 DSC1487

Şase palate, un castel maur, grădini, fântâni, muzee, festivaluri renumite, fac din Sintra un centru cultural şi natural important demn de a fi cunoscut. La 19 km este Cabo de Roca, cel mai vestic  punct al Europei. O zi nu este suficientă. Ca şi la Potsdam, unde am ajuns din Berlin şi am constatat că trebuia să îl “facem” după, nu întrerupând vizitarea capitalei germane pentru o zi, era mai bine dacă ne luam rămas bun de la Lisabona şi rămâneam o noapte la Sintra. Am simţit nevoia să o spun şi altor drumeţi.

Căi de acces

Din Lisabona, cu trenul, 29 km; cu autoturism, A 9 Crel, E N 249, 27 km.

Citeste si prima parte a articolului

 

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.