Istanbul, o capitală cu personalitate!

De la Istanbul am primit tot ce am aşteptat: încântarea de a descoperi un oraş cu adevărat special, cum nu mai e altul, o metropolă cosmopolită dar în acelaşi timp cu un specific inconfundabil.

Mi-am propus să intru cât mai mult în viaţa acestui oraş, să-l simt cu adevărat, şi nu este greu, pentru că pe fiecare străduţă vezi sau ţi se întâmplă ceva care iţi defineşte Istanbulul: un monument bizantin, o tarabă cu dulciuri, un zâmbet al unui turc mustăcios, o aromă de cafea, o moschee impresionantă, un pahar de ayran, o clădire care-ţi aduce aminte de Paris, o strigare la rugăciune pentru musulmani…. Zgomote, arome, senzaţii, impresii, toate te fac să simţi acest oraş unic, să simţi ceva diferit.

Istanbulul a fost destinat să fie un oraş important. El a fost construit de Constantin cel Mare, primul împărat roman creştin, pe locul unui oraş mai vechi, Byzantion, pentru a fi noua capitală a Imperiului, noua Roma. S-a numit Constantinopol şi a rămas de atunci capitală până în secolul XX: a Imperiului Bizantin şi apoi a Imperiului Otoman.

Am văzut Istanbulul aşa cum este: un oraş pe două continente, un oraş legat de două civilizaţii: orientală şi europeană. Clădirile vechi ale oraşului erau fie în stil tradiţional otoman, fie în stiluri europene: Baroc, Neoclasic, Rococo, Art Nouveau, inclusiv moscheile. În special pe Bulevardul Istiklal (İstiklâl Caddesi), unul dintre cele mai vizitate locuri din oraş, unde poţi merge nederanjat ca pieton, accesul maşinilor fiind interzis, se observă acest mixt arhitectural, apărut prin secolul XIX.

Am vrut să simt şi puţin din toată această istorie bogată a Istanbulului şi am început periplul meu turistic căutând Constantinopolul, căutând urmele oraşului creştin. Chiar în centrul Istanbului, pe Yeniçeriler Caddesi, între Sultanahmet şi Piaţa Beyazıt, se mai păstrează încă Columna lui Constantin, actul de naştere al Constantinopolului, una dintre cele mai importante urme ale artei romane din oraş. Cele mai însemnate monumente din acea perioadă, care erau şi centre ale vieţii oraşului, erau Palatul lui Constantin, Hipodromul şi Hagia Sofia.

Din Marele Palat al lui Constantin, de fapt un complex care a servit ca reşedinţă pentru toţi împăraţii bizantini până prin secolul XI, nu se păstrează astăzi decât ruine care sunt în parte îngropate sub Moscheea Sultan Ahmed iar din Hipodrom (despre care se spune că avea iniţial aproape 60 km pătraţi) se mai păstrează astăzi câteva fragmente arhitecturale pe care le-am văzut în Sultanahmet Meydanı, restul fiind acoperit de construcţii medievale.

Pentru Hagia Sofia m-am pregătit în mod special, aşa cum trebuie pentru un monument care a schimbat istoria arhitecturii europene. Construită de împăratul Justinian în secolul VI, basilica Hagia Sofia a fost timp de un mileniu cea mai mare biserică din lume. După cucerirea Constantinopolului în 1453, turcii au transformat-o în moschee, iar din 1935 este muzeu. Te impresionează incă de când o zăreşti, insă în interior senzaţia este extraordinară: coloane din granit, se înălţă chiar şi până la 20 m, dar privirea se ridică spre cupola, înălţată la 55 m şi având un diamentru de 32 m. Mozaicuri aurite, marmură policromă, porfir alb şi roşu …… Hagia Sofia a fost ridicată să impresioneze şi reuşeşte de un mileniu şi jumătate.

Înainte să trec în revistă şi monumentele musulmane, mai aveam ceva de văzut: Basilica Cisternă, cel mai mare dintre rezervoarele de apă ale anticului oraş. Monumentul este chiar în apropiere de Hagia Sofia şi are acelaşi ctitor, pe Justinian. A fost construit sub o basilică şi de aici numele său. Este o încăpere subterană de aproape 10.000 metri pătraţi, 9 metri înălţime, cu tavanul sprijinit pe 336 coloane decorate… absolut covârşitor.

Din perioada când oraşul Istanbul a fost reşedinţa sultanilor otomani, mi-am ales să vizitez Palatul Topkapı şi Moscheea Albastră. Ele sunt printre cele mai cunoscute obiective ale oraşului, dar construcţiile sultanilor sunt numeroase, aşa cum mă aşteptam.

Palatul Topkapi, palatul sultanilor din 1465 până în 1856, este un complex format din patru mari curţi, cu mai multe clădiri. În perioada de glorie, cca 4000 de oameni trăiau aici. Deşi muzeu, palatul este păzit în continuare de soldaţi din aramata turcă. Colecţiile adunate aici, mai ales cele de bijuterii, te fac să înţelegi cu adevărat ce însemna viaţa opulentă a sultanilor de care ştiam doar din cărţile de istorie.

Moscheea Sultan Ahmed, cunoscută sub numele de Moscheea Albastră, este cea mai mare din Turcia. Construită la începutul secolului XVII, a fost ridicată de sultanul Ahmed I pentru a-i aduce bunăvoinţă lui Allah. Moscheea stă în faţa Hagiei Sofia, cu intenţia clară de a o domina. În interior trebuie să intri descălţat, respectând regulile musulmane, căci moscheea este în continuare lăcaş de cult.

În Istanbul există sute de cafenele, restaurante sau baruri unde poţi să iei masa sau doar să te relaxezi de-a lungul zilei. Eu am ales cu precădere pe cele cu specific turcesc, dar există şi multe cu specific european. Pe İstiklâl Caddesi în special veţi găsi multe localuri cu tradiţie, cum ar fi cele din încântătorul Pasaj al Florilor (Çiçek Pasajı), sau tot în apropiere pe strada Nevizâde, unde sunt multe meyhane înşirate una lângă alta. Meyhane sunt localurile specific turceşti, unde servesc băuturi alcolice de cele mai multe ori alături de un platou de aperitive numit meze.

Pentru cină am ales din restaurantele foarte populare de-a lungul Bosforului, specializate în preparate din peşte. Există de asemenea multe restaurante şi pe micile insule din Marea Marmara (Prens Adaları), unde se poate ajunge uşor cu un vaporaş. Pe aceste insuliţe nu se circulă nici măcar cu bicicletă, astfel că iţi oferă incredibile momente de relaxare.

Istanbul este la fel de energic şi în timpul nopţii, mai ales în partea europeană, având multe baruri şi cluburi de noapte, cum ar fi Babylon (www.babylon.com.tr), Nu Pera (în Beyoğlu) şi 360Istanbul (www.360istanbul.com) sau cele de malul Bosforului: Sortie (www.sortie.com.tr), Reina (www.reina.com.tr), Anjelique (în cartierul Ortaköy). Nu mi-am propus să pierd prea mult din noapte, ca să-mi păstrez energia pentru zi, dar atmosfera nocturnă în toate aceste localuri este incredibil de captivantă şi veselă.

Oricât ai vrea să nu cedezi tentaţiei cumpărăturilor în Istanbul, iţi este aproape imposibil. Oraşul are numeroase bazare tradiţionale, dar şi foarte multe mall-uri moderne. Mall-urile Istanbulului sunt extrem de atractive, deţin mai multe recorduri şi premii (Cevahir Mall spre exemplu este cel mai mare din Europa). Eu am rezistat tentaţiei de a da o raită şi prin mall-uri, alegând în schimb Marele Bazar. Pentru o piaţă ridicată în secolul XV, este un loc extraordinar de viu: sute de mii de oameni îl vizitează zilnic şi găsesc aici de toate pentru toţi.

Reţeaua de transport public este însă foarte bine pusă la punct şi modernizată în cea mai mare parte. În plus, Istanbulul va avea în câţiva ani şi un tunel feroviar, tunelul Marmaray, care va face legătura între partea europeană şi cea asiatică, legătură asigurată în prezent doar prin două poduri rutiere şi ferry-boat-uri.

Istanbulul este un oraş plăcut de vizitat şi datorită oamenilor de aici: sunt joviali, primitori, vorbăreţi, gata oricând să te ajute cu informaţii. Nu mai puţin de 12 milioane de locuitori trăiesc aici, şi dacă vă gândiţi şi la milioanele de turişti care îl vizitează, vă puteţi da seama de agitaţia din acest oraş.

Impresii scrise de: Creţu Raluca

Mai multe detalii despre Turcia puteţi găsi pe www.vacanteturcia.com