Câteva sate dintre munţi

Câteva sate dintre munţi

Între Bucegi şi Piatra Craiului se desfăşoară o culme ce adăposteşte o serie de sate ascunse. Pentru a le vedea frumuseţea, trebuie urcat la ele şi trebuie luate din cap până la coadă, la pas sau pe bicicletă, cum am făcut eu. Pe lângă câteva pensiuni, aici cei mai mulţi oameni nu pot ajunge cu maşina până în dreptul casei şi încă îşi aduc apa de undeva din deal sau din vale. Aici casele sunt răsfirate şi aerisite, între ele sunt uliţe strâmte şi vacile şi oile umblă nestingherite, iar oamenii încă luptă pentru ziua de mâine. Între doi munţi măreţi timpul a stat în loc.

Am descoperit aceste locuri plimbându-mă cu bicicleta. Am început prin a urca doar până în Măgura, la o bere sau un picnic, apoi am zis că merită văzut şi ce e după deal! Unele locuri a trebuit să le iau la picior, altele au putut fi văzute de pe bicicletă, de la un cap la altul. Încet, încet, aceste ture au devenit o tradiţie şi din când în când ne strângem mai mulţi sau mai puţini şi luăm încă o dată totul la rând, începând cu Măgura.

Măgura

Urcăm încetişor drumul prin pădure din Zărneşti până în Măgura. Chiar înainte de a ajunge la primele case, copacii fac loc unei privelişti de vis. Suntem agăţaţi deasupra văii şi privim plaiurile ce ne uimesc de fiecare dată.

Măgura este cea mai nordică dintre aşezări şi îşi ia numele de la culmea ce se ridică deasupra satului. Există două posibilităţi de acces auto, fie din Zărneşti, fie din Moeciu de Jos. Ambele sunt neasfaltate dar primul este în stare mult mai bună. În timp aici au apărut şi pensiuni, la „drumul principal”, dar în rest casele sunt dipuse fie în pantă, fie în mici văi, fie în vârfuri de deal, mai mult sau mai puţin izolate.

Foarte interesantă este aşezarea acestui sat chiar deasupra unor chei înalte şi abrupte, Prăpăstiile Zărneştiului. Versantul stâncos opus al cheilor se înalţă deasupra nivelului satului, iar ultimele case se află chiar la marginea prăpastiei.

Din Măgura pornesc şi trasee turistice care duc în Bran sau în satele următoare, trasee accesibile şi nu foarte lungi. Un traseu urcă în Şaua Măgurii, o locaţie aeriană de unde pe timp frumos se pot observa în depărtare toate împrejurimile, începând cu satele următoare în faţă, apoi, Piatra Craiului în dreapta, Bucegii în stânga şi Leaota alături de ei.

Verdele ierbii din Măgura mă încântă de fiecare dată când urc aici. Mi se pare cel mai frumos verde, cum parcă nu am mai văzut.

Peştera

Cu bicicleta am urcat din Măgura spre Peştera pe un drum de căruţă cam dărâmat, dar pe care am mai văzut şi maşini. Am trecut pe lângă Schitul Peştera, un lăcaş sfânt construit de curând, aşezat într-un fund de vale, împrejmuit de dealuri. Apoi am cotinuat până la o intersecţie pe o culme. Aici vine din stânga un alt drum care urcă din Moeciu de Jos, parţial asfaltat. La dreapta se ajunge la Casa Folea, cea mai veche casă de oaspeţi din zonă. Dacă aveţi chef de un bulz făcut ca la carte, cu cârnaţi şi ţuică de casă, atunci merită să treceţi pe aici.

La aceeaşi intersecţie, dacă se face stânga, adică înspre Moeciu, se poate ajunge la Peştera cu Lilieci. Este o peşteră mică, neiluminată, care în perioadele ploioase este cam plină de noroi. Am văzut un singur liliac, dar ne-am târât prin câteva galerii înguste şi ne-am distrat. Aici există un puţ despre care legenda spune că duce în sus la biserica ce se află deasupra peşterii. Aceasta ar fi fost scăparea localnicilor din calea inamicilor pe vremuri.

În tura noastră, de la intersecţie am coborât pe un drum bunicel, dar abrupt, până într-o vale de unde am început să mergem numai pe potecuţe de-ale localnicilor şi de-ale animalelor. În curând am ajuns şi în Şirnea.

Şirnea

Următorul sat este puţin mai mare. Se poate ajunge şi aici din Moeciu. Sunt pensiuni, este şi o crescătorie de struţi care ne-a amuzat. Aici ne aflăm între dealuri, nu mai este aceeaşi vizibilitate, dar relieful este acelaşi, plaiuri verzi, tăiate de garduri, case împrăştiate şi multe animale la păscut.

În Şirnea, obişnuim să facem un popas la bere, îngheţată sau orice poftim. Merităm,  doar am ajuns singuri până aici. Alegem mereu „Magazinul cu de toate”, din dreptul unei intersecţii. Apoi ne continuăm drumul.

Ciocanu

După Şirnea mergem pe un drum forestier până mai întâlnim nişte case izolate la marginea pădurii. Ciocanu seamănă mai mult cu un cătun. De aici urmează o coborâre lungă până în satul Dâmbovicioara.

Dâmbovicioara

Bineînţeles că am auzit cu toţii de Valea Dâmbovicioarei. Ei bine, satul Dâmbovicioara se află pe această vale, iar casele lui sunt cocoţate până în deal. Ajunşi în vale, am luat-o la dreapta, înapoi spre munte, spre cabana Brusturet. Drumul este foarte îngust pe câteva porţiuni am prins un mare balamuc, în faţa Peşterii Dâmbovicioara. Imediat după acesta totul se eliberează şi devine o plăcere să înaintăm prin răcoarea văii. Ne întoarcem încet printr-o vale paralelă cu drumul străbătut, lăsând pe dreapta încă două căi de acces pentru zonele văzute.

Satele dintre munţi sunt o oază de relaxare, ferite de fluxurile de turişti gălăgioşi, cu toate că se află foarte aproape de Bran şi Moeciu, destinaţii arhicunoscute. Cine trece pe aici este hotărât să vadă  mai mult decât nişte copaci şi nişte dealuri şi astfel timpul pare că se opreşte, chiar dacă doar pentru o clipă scurtă.

Impresii scrise de: Octavia Borteş

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.