călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Jul
2010
Câteva sate dintre munţi
Între Bucegi şi Piatra Craiului se desfăşoară o culme ce adăposteşte o serie de sate ascunse. Pentru a le vedea frumuseţea, trebuie urcat la ele şi trebuie luate din cap până la coadă, la pas sau pe bicicletă, cum am făcut eu. Pe lângă câteva pensiuni, aici cei mai mulţi oameni nu pot ajunge cu maşina până în dreptul casei şi încă îşi aduc apa de undeva din deal sau din vale. Aici casele sunt răsfirate şi aerisite, între ele sunt uliţe strâmte şi vacile şi oile umblă nestingherite, iar oamenii încă luptă pentru ziua de mâine. Între doi munţi măreţi timpul a stat în loc.
Am descoperit aceste locuri plimbându-mă cu bicicleta. Am început prin a urca doar până în Măgura, la o bere sau un picnic, apoi am zis că merită văzut şi ce e după deal! Unele locuri a trebuit să le iau la picior, altele au putut fi văzute de pe bicicletă, de la un cap la altul. Încet, încet, aceste ture au devenit o tradiţie şi din când în când ne strângem mai mulţi sau mai puţini şi luăm încă o dată totul la rând, începând cu Măgura.
Măgura
Urcăm încetişor drumul prin pădure din Zărneşti până în Măgura. Chiar înainte de a ajunge la primele case, copacii fac loc unei privelişti de vis. Suntem agăţaţi deasupra văii şi privim plaiurile ce ne uimesc de fiecare dată.
Măgura este cea mai nordică dintre aşezări şi îşi ia numele de la culmea ce se ridică deasupra satului. Există două posibilităţi de acces auto, fie din Zărneşti, fie din Moeciu de Jos. Ambele sunt neasfaltate dar primul este în stare mult mai bună. În timp aici au apărut şi pensiuni, la ”drumul principal”, dar în rest casele sunt dipuse fie în pantă, fie în mici văi, fie în vârfuri de deal, mai mult sau mai puţin izolate.
Foarte interesantă este aşezarea acestui sat chiar deasupra unor chei înalte şi abrupte, Prăpăstiile Zărneştiului. Versantul stâncos opus al cheilor se înalţă deasupra nivelului satului, iar ultimele case se află chiar la marginea prăpastiei.
Din Măgura pornesc şi trasee turistice care duc în Bran sau în satele următoare, trasee accesibile şi nu foarte lungi. Un traseu urcă în Şaua Măgurii, o locaţie aeriană de unde pe timp frumos se pot observa în depărtare toate împrejurimile, începând cu satele următoare în faţă, apoi, Piatra Craiului în dreapta, Bucegii în stănga şi Leaota alături de ei.
Verdele ierbii din Măgura mă încântă de fiecare dată când urc aici. Mi se pare cel mai frumos verde, cum parcă nu am mai văzut.
Peştera
Cu bicicleta am urcat din Măgura spre Peştera pe un drum de căruţă cam dărâmat dar pe care am mai văzut şi maşini. Am trecut pe lângă Schitul Peştera, un lăcaş sfânt construit de curând, aşezat într-un fund de vale, împrejmuit de dealuri. Apoi am cotinuat până la o intersecţie pe o culme. Aici vine din sânga un alt drum care urcă din Moeciu de Jos, parţial asfaltat. La dreapta se ajunge la Casa Folea, cea mai veche casă de oaspeţi din zonă. Dacă aveţi chef de un bulz făcut ca la carte, cu cârnaţi şi ţuică de casă, atunci merită să treceţi pe aici.
La aceeaşi interseţie, dacă se face stânga, adică înspre Moeciu, se poate ajunge la Peştera cu Lilieci. Este o peşteră mică, neiluminată, care în perioadele ploioase este cam plină de noroi. Am văzut un singur liliac, dar ne-am târât prin câteva galerii înguste şi ne-am distrat. Aici există un puţ despre care legenda spune că duce în sus la biserica ce se află deasupra peşterii. Aceasta ar fi fost scăparea localnicilor din calea inamicilor pe vremuri.
În tura noastră, de la intersecţie am coborât pe un drum bunicel, dar abrupt, până într-o vale de unde am început să mergem numai pe potecuţe de-ale localnicilor şi de-ale animalelor. În curând am ajuns şi în Şirnea.
Şirnea
Următorul sat este puţin mai mare. Se poate ajunge şi aici din Moeciu. Sunt pensiuni, este şi o crescătorie de struţi care ne-a amuzat. Aici ne aflăm între dealuri, nu mai este aceaşi vizibilitate, dar relieful este acelaşi, plaiuri verzi, tăiate de garduri, case împrăştiate şi multe animale la păscut.
În Şirnea am obişnuit să facem un popas la bere, îngheţată sau orice poftim. Merităm, doar am ajuns singuri până aici. Alegem mereu ”Magazinul cu de toate”, din dreptul unei intersecţii. Apoi ne continuăm drumul.
Ciocanu
După Şirnea mergem pe un drum forestier până mai întâlnim nişte case izolate la marginea pădurii. Ciocanu seamănă mai mult cu un cătun. De aici urmează o coborâre lungă pînă în satul Dâmbovicioara.
Dâmbovicioara
Bineînţeles că am auzit cu toţii de Valea Dâmbovicioarei. Ei bine, satul Dâmbovicioara se află pe această vale, iar casele lui sunt cocoţate până în deal. Ajunşi în vale, am luat-o la dreapta, înapoi spre munte, spre cabana Brusturet. Drumul este foarte îngust pe câteva porţiuni am prins un mare balamuc, în faţa Peşterii Dâmbovicioara. Imediat după acesta totul se eliberează şi devine o plăcere să înaintăm prin răcoarea văii. Ne întoarcem încet printr-o vale paralelă cu drumul străbătut, lăsând pe dreapta încă două căi de acces pentru zonele văzute.
Satele dintre munţi sunt o oază de relaxare, ferite de fluxurile de turişti gălăgioşi, cu toate că se află foarte aproape de Bran şi Moeciu, destinaţii arhicunoscute. Cine trece pe aici este hotărât să vadă mai mult decât nişte copaci şi nişte dealuri şi astfel timpul pare că se opreşte, chiar dacă doar pentru o clipă scurtă.
Impresii scrise de: Octavia Borteş
Articole similare:
Valea Ampoiului, poarta spre Ţara Moţilor
Rîmetea, satul de sub Piatra Secuiului
6 Comentarii la “Câteva sate dintre munţi”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
[...] Câteva sate dintre munţi Fri Jul 23, 2010 8:22 am Între Bucegi şi Piatra Craiului se desfăşoară o culme ce adăposteşte o serie de sate ascunse. Pentru a le vedea frumuseţea, trebuie urcat la ele şi trebuie luate din cap până la coadă, la pas sau pe bicicletă, cum am făcut eu. Pe lângă câteva pensiuni, aici cei mai mulţi oameni nu pot ajunge cu [...] [...]
[...] This post was mentioned on Twitter by Mihai Pintilie, stefanmanea and Nicu, Roxana Farca. Roxana Farca said: Cum sa te plimbi cu bicicleta prin cateva sate printre munti. Idee demna de preluat: http://bit.ly/d9zB60 [...]
Eu am parcurs drumul asta cu masina si chiar ma gandeam ca ar fi o zona f faina de mers cu bicileta. n
Nu stiam daca exista drum ok in afara de sosea. Nu de alta, dar pe sosea mi-ar fi frica rau sa merg cu bicla printre toti soferii vitezomani.
[...] la un pod. În stânga un drum urcă în satul Măgura, despre care v-am povestit cu altă ocazie aici. Tot în acest loc putem lua o gură de apă rece (dacă e cald afară, altfel s-ar putea să vă [...]
[...] prin mici sate de munte, o cură de linişte pentru care merită să îţi rezervi o zi specială, articolul Octaviei “Câteva sate dintre munţi” te poate ghida în această [...]
la doar 7 km de Castelul Bran, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, intr-o zona unica prin superbitatea sa, se afla satul turistic PESTERA.
Satul braŞovean Peştera – o destinaţie decupatĂ din basmele cu prinţese
Dacă vreţi să vedeţi cu adevărat ceva spectaculos, vizitaţi satul brănean Peştera.
Satul Peştera se afla la doar 7km de Castelul Bran, în inima Rezervaţiei Piatra Craiului. Satul Peştera este străjuit pe de o parte de masivul muntos Piatra Craiului, iar pe de altă parte de masivul muntos Bucegi.
Cine iubeşte cu adevărat muntele şi vrea a se pentru a simţii cu adevărat la munte are cu siguranţă în agenda sa destinaţia Peştera. Porniţi către munte, către un peisaj ireal de frumos, parcă desprins din Rai, parcă creeat special pentru a-I face pe Alpi invidioşi, astfel se poate define satul braşovean Pestera, unde vă veţi simţi realmente la munte şi vă va da ca temă de meditaţie aplicarea unei metode comparative juste între Peştera şi oricare alt loc din Elveţia.
Peştera liliecilor din Peştera
Satul Pestera este o mică Austrie sau Elveţie. Când ajungi în Peştera nu ai niciun motiv justificat să ocoleşti ca prim obiectiv însăşi pestera liliecilor, unde chiar traieste o mica colonie de lilieci. Intrarea in pestera nu este senzationala dar este insa plina de inscrisuri (probabil a celor care au trait acolo). Peştera este relative mică iar temperatura nu este mult diferită de cea din afară. Numele peşterii provine din existenţa în peşteră a unei numeroase colonii de lilieci. Zona precum şi întreg drumul este de o frumuseţe rar întilnită, existând riscul ca peste câţva ani zona să fie foarte căutată pentru linistea şi frumuseţea ei transformându-se într-un fel de bulevardul Valea Prahovei.
Legenda frumoasei prinţese Ludmila din satul Peştera
Putini stiu insa legenda de care se leaga aceasta asezare. Pe la 1700 insusi Tarul Petru al Rusiei a venit la Pestera sa cumpere niste pamanturi insotit de catre frumoasa printesa Ludmila Berejnova, cu care Tarul avea o relatie amoroasa discreta. A poposit si la Castelul Bran unde ar fi negociat cu un conte transilvanean cumpararea mai multor pamanturi din Pestera.
Contele si Tarul aveau relatii de prietenie foarte stranse si datorita telului lor comun in lupta cu turcii. Insa in ciuda prietenei lor acestia nu s-au inteles asupra pretului pamanturilor. Orbit de frumusetea meleagurilor cat si de dorinta Printesei Ludmila de a avea un mic castel la Pestera, Tarul a facut cale intoarsa in Imperiul Rus cu intentia de a mai lua niste galbeni si a se inapoia cu acestia pentru a cumpara pamanturile si a incepe constructia viitorului sau castel. Pe printesa Ludmila insa a lasat-o in grija Contelui pentru a nu atrage suspiciuni legate de relatia lor tainica la portile Imperiului rus. Ramasa doar cu Contele, intre acesta si Ludmila s-a legat o relatie amoroasa. Constientizând ca este o relaţie imposibilă, în lungile lor plimbari ecvestre,
Contelui i-a incoltit ideea sa o omoare pe Printesa Ludmila. Astfel Ludmila a sfârşit tragic rămânând însă pe vecie doar a Contelui, iar odată cu sfârşitul ei a început această legend de peste 300 de ani care bântuie déjà mult prea bâtuitele tărâmuri brănene.Acest lucru s-a intamplat chiar la poalele Pietrei Craiului, in satul Pestera.
În Peştera poţi alege a fi un boem de o stea sau un răsfăţat de patru stele
În peisajul decupat din basmele cu prinţese, poţi efectua lungi plimbări montane prin păduri căutând spiritual prinţesei care încă mai bântuie satul, poţi fi un turist al zilelor noastre efectuând plimbările cu ATV sau poţi să te consideri un călător amplasat oriunde în timp călărind pe drumurile de pe care încă nu s-au şters urmele turmelor de oi prezente acum, dar şi atunci…în urmă cu sute de ani, aici, în satul Peştera. Sunteţi invitaţi oricănd sa vă urcaţi în căruţele cu fân şi sa o porniţi la drum pe lângă monumentul Ciobănaşului, lăsând în urma superb mănăstire secular şi ajungând în cele din urmă ..acolo sus…la stână, unde ciobanii vă vor uimi cu ospitalitatea lor, grăbindu-se să vă pregăteasca ceva specific, bulz. Nu de puţine ori în călătoria ta motorizată sau ecvestră ai şsansa să te întâlneşti cu numeroşi biciclişti îndrăgostiţi de veloturismul montan.
Vreţi să înnoptaţi aici, sus, în Peştera ? Puteţi opta pentru simplitatea unei pensiuni rustice sau unor pensiuni de trei stele, sau…nu crezi ca ai şi tu dreptul măcar pentru un weekend să te răsfeţi pe terasa unui hotel de patru stele ?
Cum ajungeti in satul turistic PESTERA:
• Din Bucuresti, varianta 1: Mergeti pe DN1 si imediat dupa podul de la intrarea in Predeal faceti la stanga spre Paraul Rece pe DN73A, apoi mergeti pana la intersectia cu DN73 pe care faceti la stanga spre Tohanu Nou, veti trece prin Bran, iar in Moieciu de Jos veti face la dreapta pe drumul DJ112G catre Pestera, din acest moment mai aveti 4 km din care primii 2 sunt asfaltati iar urmatorii 2 sunt neasfaltati;
• Din Bucuresti, varianta 2: Mergeti pe A1 pana la Pitesti, dupa care intrati pe DN73, treceti prin Campulung, Rucar, Fundata, iar in Moieciu de Jos faceti la stanga catre Pestera pe drumul DJ112G, de aici mai aveti 4 km pana la pensiune;
• Din Brasov: Mergeti pe DN73, treceti prin Cristian, Rasnov, Tohanu Nou, Bran, iar in Moieciu de Jos faceti la dreapta catre Pestera pe drumul DJ112G, si de aici mai aveti doar 4 km si ati ajuns.