Craiul Munţilor (1)

Legenda spune că acum foarte mult timp, poporul de prin aceste locuri era condus de un crai mult iubit şi respectat, căruia i se spunea Măritul. Ajuns deja bătrân, el nu avea niciun copil. Aşa că hotăreşte să aleagă chiar el un moştenior al tronului, pentru a evita luptele de după moartea sa. Organizează în acest scop un concurs în care flăcăi veniţi din toate colţurile ţării să se întrecă în probe fizice şi de înţelepciune.

La o stână din munţi trăia un păstor voinic pe nume Brăduţ. Auzind de competiţia pentru tron a Măritului, tovarăşii păstorului îl îndeamnă să se ducă şi el să-şi încerce norocul. Odată ajuns la cetatea craiului, Brăduţ se dovedeşte cel mai îndemânatic luptător. Urmează apoi o probă în care concurenţii trebuiau să urce cât mai repede pe potecile întortocheate până pe Piatra cea Mare ce se zărea în depărtare. Brăduţ nici nu mai aşteptă să se odihnească şi pleacă a doua zi în zori. Pe poteci era de neîntrecut. Ajuns sus se pune să mănânce căteva merinde de-ale stânii şi se odihneşte sub un brad, bucurându-se de frumuseţea locului.

După trecerea tuturor probeor fizice, urma cea mai grea încercare. Brăduţ este dus în sala de judecată unde trebuie să rezolve dilemele poporului şi să facă dreptate. Aici este pus în faţa unei ghicitori. Trei fraţi se războiau pentru că au primit drept moştenire câte trei lăzi, una cu aur, alta cu oase şi cealaltă cu pământ. Feciorul le face dreptate explicându-le că tatăl lor i-a lăsat unuia banii strânşi, altuia animalele şi celuilalt pămîntul. În urma acestei ultime probe trecute cu succes, o mare sărbătoare se porneşte la curte şi Brăduţ devine noul crai.

De atunci, Piatra cea Mare pe potecile căreia a urcat Brăduţ s-a numit Piatra Craiului, în cinstea păstorului care prin propriile puteri a devenit crai.

Încă dinainte de Zărneşti, Piatra Craiului se conturează clar în zare. Se aseamănă cu un animal preistoric ce veghează neobosit asupra locurilor.

Zărneşti este o aşezare tipică pentru zona Braşovului, cu case săseşti specifice, cu porţi înalte şi curţi interioare. Nişte mici cetăţi. Ajungănd în zona centrului vechi, încep să apară şi pensiunile. Aici găsiţi numeroase posibilităţi de cazare, iar unele pensiuni sunt făcute cu foarte mult bun gust şi vă pot organiza o vacanţă în stil tradiţional.

Dacă tot ne aflăm la poalele muntelui, trebuie neapărat să vizităm împrejurimile. În funcţie de antrenamentul (sau motivaţia) fiecăruia, se poare ajunge în locuri ceva mai înalte sau ceva mai joase. Forma muntelui permite un acces facil către principalele obiective. Piatra Craiului are de fapt o singură creastă, dispusă Nord-Sud, pe care sunt înlănţuite înălţimile maxime. De o parte şi de alta se află versantele estic, respectiv vestic. În centrul oraşului Zărneşti se găseşte o intersecţie care duce fie pe o parte, fie pe cealaltă. Nimic mai simplu.

Versantul estic


La sensul giratoriu mergem înainte, spre Prăpăstiile Zărneştiului. Ieşim din oraş şi intrăm într-o vale împădurită. Râul curge chiar pe lângă noi. Ajungem la o intersecţie şi la un pod. În stânga un drum urcă în satul Măgura, despre care v-am povestit cu altă ocazie aici. Tot în acest loc putem lua o gură de apă rece (dacă e cald afară, altfel s-ar putea să vă îngheţe dinţii) de la Fântâna lui Botorog, un loc renumit printre montaniarzi. De aici porneşte celebra potecă spre Cabana Curmătura. E adevărat că se urcă puţin, dar merită efortul. Aceasta este una dintre cele mai vechi cabane de pe la noi. Construcţia cabanei a început pe la 1897, iar în 1938 a început să se extindă.  Din păcate, forma ei de atunci nu este foarte diferită de cea de azi, dar compensează cu peisajul din jur. Se vede îndeaproape întreg versantul estic al muntelui. În poieniţa din faţă se poate campa sau se poate face plajă, dacă permite vremea. Vara este plin de corturi şi de focuri de tabără. Iar în funcţie de anotimp, o băutură rece sau caldă merge extraordinar pe mica terasă a cabanei.

Revenim la Fântâna lui Botorog. Dacă o luăm înainte ajungem în Prăpăstiile Zărneştiului. Aici nu mai aveţi nicio scuză. Se poate merge cu maşina până la o barieră chiar la intrarea în chei. Apoi puţin la pas pe drumul forestier. Pare puţin cunoscut? Da, aşa e. Aici s-a filmat „Drumul oaselor”, scenele acelea cu călăreţii. Poate s-au mai filmat şi altele, dar de acesta ştiu eu. Cheile acestea sunt înguste, înalte şi destul de răcoroase. Pe mine mă impresionează de fiecare dată şi am impresia că mă pierd în bogăţia detaliilor când privesc în sus. Mulţi căţărători vin aici vara. Prin urmare, este posibil să mai vedeţi pe ici pe colo câte un căţărător făcând… de-ale lui. După vreo 3 km cheile sfârşesc. De aici se poate continua drumul pe poteci turistice spre Cabana Curmătura sau spre înălţimi mai mari, adică spre Vârful La Om, cel mai înalt punct al masivului, care are 2238 m. Nu este o înălţime record, dar este totuşi departe de sol.

Pentru cei ce vor să viziteze muntele şi pe interior, tot pe versantul estic, ascuns privirilor, se află Avenul de sub Colţii Grindului, singurul din România inclus în cadastrul mondial al celor mai profunde goluri subterane. Până de curând, a fot considerat cel mai adânc din ţară, având o adâncime de 540 m şi o extensie de aproximativ 800 m. Se pare că trofeul a fost câştigat de un alt aven din Munţii Apuseni. Această formaţiune este o gaură în calcare care duce în subteranele Pietrei Craiului, adică o peşteră dispusă pe verticală. Se pare că Piatra Craiului are un întreg sistem de peşteri şi culoare ce comunică între ele. Oare ce se ascunde acolo jos?

Partea sudică a masivului adăposteşte binecunoscutele Chei ale Dâmbovicioarei şi bineînţeles, Peştera Dâmbovicioarei. Paralel cu acestea, pe partea vestică, se află Cheile Dâmboviţei cu Peştera Urşilor. Accesul către aceste zone se face din localitatea Podul Dâmboviţei. Întreaga zonă este foarte dezvoltată din punct de vedere turistic.

În partea a doua ne vom întoarce în Zărneşti şi vom explora versantul vestic, unde vom găsi tot felul de cuziozităţi, precum bisericuţa dintr-o peşteră, Marele Grohotiş sau Moara Dracului.

Va urma..

Articole similare:

Câteva sate dintre munţi

Valea Ampoiului, parta spre Ţara Moţilor


Urmărindu-și una dintre pasiuni, Octavia a hotarât să studieze literatura. O altă pasiune, precum și mare iubire, este muntele. De aceea Octavia vrea să ajungă în cele mai îndepărtate si ascunse colțuri ale naturii. Pentru ea, fiecare călătorie făcută este o aventură plină de emoții și impresii puternice ce trebuie împărtășite cu oricine dorește să asculte.