Simply mussels

Nu pot să mă gândesc la scoici fără să mă gândesc la Belgia. De fapt, chiar mai precis de atât, la Brugges. De ce? Pentru că amintirea unui munte de scoici poposit în faţa mea, alături de un Chardonnay rece şi parfumat îmi este vie şi acum.

Printre minunăţiile gastronomice ale Belgiei, alături de waterzoi, goffre, bere blonda, bere neagră, salata liegeoise, ciocolată,  midiile sunt un deliciu pe care nu trebuie să-l ratezi. Considerată una dintre preparatele naţionale, mâncarea de scoici este de o simplitate dezarmantă, plină de arome savuroase, deseori servită alături de cartofii prăjiţi şi o maioneză de casă (Moules frites, Mussels with fries).

Mie imi plac mai simple, mai au naturelle.

Mulţi se sperie când aud de fructe de mare, mai ales atunci când rezultatul final ar trebui să încununeze o experienţă culinară personală. Cum am spus, cel puţin în cazul scoicilor, prepararea este simplă, ceea ce te face să baţi în retragere fiind doar pregătirea lor. Asta evident dacă le cumperi la plasă cu tot cu bărbi şi nisip. Dacă le  iei în  pungă pasteurizate şi vidate e mai simplu. Curăţă-le de resturile de alge şi urme de nisip, aruncă fără remuşcare orice scoică deschisă (semn că nu mai respiră şi nu mai este bună de mâncat) şi pune-le deoparte.

Sunt multe variante de sosuri, imaginaţia trebuie lăsată liberă şi dacă îţi lipseşte  ceva din bucătărie nu te descuraja, găseşti ceva să pui în loc. Singura problemă e atunci când n-ai scoici …

Am folosit praz, ceapă, usturoi, morcovi baby, porumb dulce şi o lingură de orez basmati. Taie prazul rondele, usturoiul feliuţe şi aruncă-le într-o oala înaltă cu o cană de apă. Focul iute să înmoaie prazul şi să încingă usturoiul şi să umfle orezul. Morocovii ajung şi ei direct în oala încinsă urmaţi îndeaproape de boabele de porumb. După 15 minute se iau scoicile şi se lasă să alunece în zeama clocotindă. Se pune un capac şi agită oala preţ de 3-4 minute cât să le opărească şi să se deschidă de plăcere. Pe cele închise şi supărate le arunc, nu au ce căuta la masă. Mi-am dat seama că nu am vin, ups… am auncat o linguriţă de zeamă de lămâie înăuntru.

Am scos scoicile şi le-am pus deoparte, pescuindu-le cât de bine şi repede am putut, împreună cu morcovii. Între timp am încins 2 linguri de ulei şi am călit ceapa preţ de câteva minute. . Am stins cu zeama în care au stat scoicile (cu tot cu bucăţile de praz) şi le-am lăsat să mai fiarbă timp de 5 minute. Am scos blenderul şi am pasat totul până a devenit un sos omogen. Am adaugat  o cană de smântână, am învârtit blenderul înăuntru încă 30 de secunde şi gata.

Cantităţile sunt subiective, depinde de cât de foame şi câţi prieteni ai pe lângă tine :). Partea bună e că nu ai nevoie de lingură. Foloseşte cochilia pe post de lingură, trecând-o în drumul său spre gură prin sos. 

Poftă bună!

PS. nu ştiu de ce, dar la un google search,  puţine reţete mi-au fost pe gustul meu, ca cea de la prânzuldincaserola.ro.

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.