Continuăm seria noastră de discuţii cu Radu Sandovici. Fotograf, arhitect, călător, are multe pasiuni şi cam toate se leagă de drumuri şi călătorii. Un om de la care poţi afla multe lucruri interesante despre lumea asta mare. Citiţi şi mă veţi crede…

1. Cum călătoreşti? Singuratic sau sau în haită? De capul tău sau de mânuţă cu o agenţie?

Călătoresc de obicei singur sau în grupuri foarte restrânse, 4 persoane maximum. Niciodată cu vreo agenţie, îmi place să descopăr singur şi să mă bucur de ce văd în tihnă, nu să îmi vândă o agenţie un pachet cosmetizat pentru turişti în care să văd eu ce vor ei.

2. Când preferi să călătoreşti? În sezon sau extrasezon?

Aici e cu dus şi întors. Îmi place la fel de mult să mă duc în locuri liniştite, în natură, acolo unde nu se ajunge cu maşina, cu grătarul şi cu muzica dată tare dar şi în mari centre urbane, pline de viaţă, agitate şi cosmopolite. Nu cred că e o contradicţie, dar în ambele cazuri nu prea există un sezon şi un extrasezon, doar nu mă încadrez în şablonul turistului care îşi face vacanţele cuminte iarna la munte şi vara la mare.

3. Cât de des mai reuşeşti să călătoreşti? Ce te motivează şi ce îţi pune piedici?

Am norocul să mai am (încă!) destul timp pentru călătorii. Reuşesc să ies destul de des în ture scurte, 3-4 zile, şi din când în când şi în călătorii mai lungi, 1-2 săptămâni. Mă motivează gândul că o să văd locuri noi (apropo de asta, că nu m-ai întrebat: prioritatea este să văd locuri noi mai degrabă decât să revin în cele deja cunoscute). Uneori mă împiedica lipsa timpului, dar dacă îmi propun ceva până la urma reuşesc.

4. Care sunt destinaţiile tale preferate, ce ţi-a plăcut cel mai mult din ce ai văzut până acum?

Siena, Roma şi Barcelona. În ordinea asta. Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată când am ajuns în Italia am trecut prin Siena, chiar fără să îmi propun. Oraşul este spectaculos, respira istorie prin fiecare fereastră, este excepţional conservat iar dacă te nimereşti acolo când este vreo sărbătoare locală ai impresia că vei da nas în nas cu vreun celebru pictor renascentin, vreun prinţ sau duce toscan. Rivalitatea istorică dintre „contrade”, cartierele în care îşi aveau sediul breslele oraşului dă naştere unei tradiţionale curse de cai în piaţa publică, Piazza del Campo.

Roma este pe locul 2, îmbină agitaţia modernă cu gloria antichităţii, are o arhitectură superbă şi, trebuie să recunosc, o îngheţată senzaţională.
În Barcelona se vede pretutindeni geniul lui Gaudi, este imposibil de ratat, clădiri de piatră topite în forme organice, împletite prin întreg oraşul. Apoi, la lăsarea serii oraşul fierbe ca sângele latin al locuitorilor săi, spectacolul urban coboară în stradă, la fiecare colţ, de pe pietonale şi până în port: acrobaţi, circari, artizani, tot soiul de mascaţi şi costumaţi, decişi să te impresioneze pentru o monedă, dau sarea şi piperul unei plimbări.

5. În ce loc din lume ţi-ai dori să te trezeşti în măcar 7 dimineţi din anul acesta?

1. Aş vrea să mă trezesc pe o plajă goală, să mă uit în stânga şi în dreapta şi să nu văd oameni. Să zicem Sf. Gheorghe, dar ar putea să fie şi undeva în Cuba.
2. Aş vrea să mă trezesc într-o veche vilă colonială lângă o plantaţie exotică, nu ştiu să precizez exact, dar cred că merge Republica Dominicana.
3. Următorul loc ar fi o poiană sub masivul Carnic, într-o zonă superbă din Apuseni care în curând va fi distrusă de proiectul de exploatare de la Roşia Montana.

4. Aş mai vrea să mă trezesc în centrul Romei şi să savurez o gustare la o cafenea pe stradă, urmărind viaţa oraşului.
5. Mi-ar plăcea iarăşi o dimineaţă într-o casă tradiţională săseasca din zona Sibiului, într-un sat în care n-au mai rămas prea mulţi saşi, din păcate, dar au rămas urmele trecerii lor la tot pasul.

6. O dimineaţă de iarnă într-o cabană primitoare dintr-unul dintre satele de munte de pe lângă Bran: Sirnea, Peşteră, Măgura, în ordinea aceasta.

7. Şi în final mi-ar mai plăcea să mă trezesc dimineaţa în Maramureş, într-un sat pierdut pe un deal, în casa unui localnic, cu tot ce mai poate fi tradiţional şi autohton.

Doar 7? 🙂

6. Ce anume îţi gâdilă simţurile într-o călătorie? (cultura, spiritualitatea, relaxarea, oamenii, arhitectură, natura, vinul, arta culinară.. altele?)

Într-o călătorie mă duc pentru toate cele enumerate: natură, relaxare, arhitectură, viaţa oraşului, agitaţie, oameni, gastronomie. E un amestec cu câte puţin din toate care îmi lasa la sfârşit o impresie despre spiritul locurilor.

7. Dacă ar fi atât de simplu pe cât sună întrebarea, în ce ţară simţi că ai putea trăi?

Mi-a plăcut foarte mult în Italia, cred că aş putea trăi acolo. Totuşi dat fiind că încă nişte milioane de români s-au gândit la fel, mai degrabă aş merge undeva mai departe. Nu că aş avea ceva cu românii, dar nu se justifica deplasarea. Noua Zeelandă poate?

Poate, cine ştie! Şi mulţumim Radu!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!