Acolo unde Maya încă mai există. Episodul 1.

Poate mulţi dintre voi aţi văzut la cinema sau pe DVD-uri filmul Apocalypto. Poate că pe mulţi, dacă nu pe toţi, v-a oripilat cruzimea mayaşilor şi hăituirea incredibilă al lui Jaguar Paw, cel scăpat printr-o minune de la sacrificiu pentru a se întoarce la ruinele satului său şi a-şi salva nevasta însărcinată şi copilul. Poate aţi crezut că mayaşii sunt o pagină de istorie de mult apusă dintr-un colţ uitat de lume… Ei bine, civilizaţia maya nu mai există, dar mayaşii continuă să existe, să vorbească maya, să fie mândrii de istoria lor oricât de sângeroasă a fost şi să-şi numească tara – Mayab. Pentru restul dintre noi, o numim… Peninsula Yucatan !

Dacă acum vreo sută sau două de ani, Yucatan era un colţ uitat de lume, astăzi este una dintre destinaţiile turistice de prim ordin la nivel mondial. În primul rând, aici este Cancunul cu party-urile şi plajele lui legendare, dar pentru mulţi, magnetul este undeva în interior – superbele oraşe maya pierdute în junglă şi apoi redescoperite în ultimul secol şi ceva de adevăraţii aventurieri. Astăzi, ruinele de ieri au fost restaurate şi milioane de turişti vin să le admire. Şi nu numai să le admire, ci chiar să le voteze – Chichen Itza a fost votată că făcând parte dintre cele 7 noi minuni ale lumii – alături de Macchu Picchu, Petra, Marele Zid, Taj Mahal, Colosseum şi statuia lui Isus din Rio. Şi nu cred că a fost votat “pe pile”.

Pentru a vizita oraşele mayaşe, cel mai lesne este să închiriezi o maşină din Cancun. Aceasta îţi va da şi flexibilitate şi libertate. Este perfect posibil să le vizitezi şi folosind reţeaua de transport rutier a Mexicului, foarte modernă şi extrem de punctuală, o adevărată plăcere. De fapt noi ne-am folosit de autobuze şi nu de automobil.. şi am văzut tot ce merită văzut.

Tulum

Dar s-o iau una câte una. Cel mai apropiat sit maya de Cancun de o oarecare importanţă (sunt mii de situri maya în peninsulă, există vreo 2 mici ruine până şi în modernul Cancun) este Tulum, orăşel aflat la 130 km sud de Cancun, poate nu unul dintre cele mai spectaculoase oraşe maya dar care beneficiază de un avantaj cheie – se află pe malul mării! Cum să nu fii vrăjit de El Castillo când în spatele lui se afla incredibila mare de culoare verde a Caraibelor şi nisipul fin şi alb. Tulum este singurul oraş maya important care încă era locuit când au venit spaniolii. În 1518, trecând prin dreptul oraşului, navigatorul Juan de Grijalva a fost uimit să vadă un oraş cu zidurile pictate în roşu, galben şi albastru, în culori vii strălucind în soare şi cu un foc ceremonial arzând permanent în vârful lui El Castillo. 75 ani mai târziu, oraşul era părăsit de locuitorii lui, la fel ca şi celelalte mari oraşe mayase din nişte motive care până în ziua de azi continuă să fie un mister. Zeci şi sute de ani, generaţii întregi de maya au construit clădiri gigantice pentru ca apoi, la scurt timp, să le părăsească. Să fi fost lipsa de apă datorată unei secete prelungite într-un ţinut puţin darnic cu bogăţia solului? Să fi fost vreun alt oraş mayaş care a năvălit, a cucerit şi apoi a sacrificat întreaga populaţie a oraşului? Misterul este încă nedezlegat.

Principalul templu din Tulum

Plecat de la Tulum, următorul pas ar fi Coba – de data asta în interior, un sit arheologic foarte puţin excavat şi restaurat, dar în care poţi să admiri oceanul verde alcătuit din frunzişul copacilor junglei, un spectacol incredibil al naturii. Evident, nimic pe lume nu se face fără efort, aşa că trebuie să te caţeri în vârful lui Nohoch Mul, Marea Piramidă. Cu o înălţime de 42 metri, Piramida din Coba este cea mai înaltă clădire din tot Mayab-ul şi, pentru a te bucura de panoramă, trebuie să urci nu mai puţin de 120 de trepte… Atenţie însă, treptele sunt extrem de alunecoase, mulţi turişti rupându-şi pe aici diverse oase, aşa că dacă nu aveţi nişte pantofi sport serioşi, mai bine renunţaţi la sandale şi urcaţi desculţi. Panorama din vârf merita fiecare bob de sudoare, chiar şi la 40 de grade.

Din Coba, ne-am urcat în autobuz şi ne-am dus spre centrul zonei, în orăşelul Valladolid, aflat la câţiva kilometri distanţă de cel mai spectaculos oraş maya, Chichen Itza. Decizia de a innopta în Valladolid a fost extrem de bună. Sculându-ne dimineaţa, am putut ajunge în Chichen Itza la deschidere şi ne-am putut bucura de o lipsă totală de turişti. După ora 11 năvălesc hoardele de turişti de la Cancun, aduşi de sute de autocare şi dintr-odată tot locul geme de oameni… ca să nu mai spun că atunci de multe ori temperatura bate peste 40 de grade… şi sincer, merită să fi la 8, la deschidere, pentru a avea Chichen Itza doar pentru tine. De asemenea, Valladolid-ul nu este un oraş fără atracţii, dimpotrivă, este un oraş colonial tipic, cu o piaţă centrală transformată în parc prin care se învârt seara atât doamnele în rochii de seară, cât şi ţărăncile mayase îmbrăcate în yipil, ţinuta tradiţională maya, destul de asemănătoare cu unele porturi populare de pe la noi.

În Valladolid, mai există şi celebrul cenote Dzintup. Într-un ţinut calcaros şi secetos cum este Yucatanul, peste tot exista lacuri subterane numite “cenote”. Unele cenote erau sacre şi acolo erau aruncate virgine pentru a îmbuna zeii, altele erau folosite pentru apă. În Valladolid există un fost cenote peste care s-a prăbuşit tavanul devenind un lac propriu-zis, dar la câţiva kilometri, se alfa cenote Dzintup, un loc în care tavanul încă rezista dar care este străpuns iar razele soarelui trecând prin gaură creează o imagine unică. Şi dacă ajungi ca noi, într-o zi toridă, se poate face baie fără probleme… apa este fresh, taman bine pentru a te răcori.

După ce te răcoreşti în cenote, te poţi răcori şi în piscina hotelului Maria de Luz, o structură colonială din piaţa centrală, transformată într-un hotel chic. Dar poţi să dai imediat în clocot în orice restaurant dacă ceri din spirit de aventura că masa să fie acompaniata de salsa muy picante… toată apa din cenote nu te va salva de focul din cerii gurii!

Dis-de-dimineaţă, la prima oră, am luat primul autobuz spre Chichen Itza. Adriana îmbrăcată în huipil, iar unele cucoane mai coloniale puţin cam oripilate că o gringo albă e îmbrăcată ca o ţărancă mayasa. Singurul compliment a fost … mestiza, adică cum sunt numiţi cei cu sânge atât european cât şi maya. Şi într-un final am ajuns la Chichen Itza, sau cum mai era denumită de nişte yankee mai glumeţi – Chicken Pizza.

Adriana in huipil la Chichen Itza

Piramida Kukulcan din Chichen Itza

Şi intrăm. Evident, principalul monument este impresionanta piramida Kukulcan, o structură imensă, înaltă de 25 de metri, în vârful căruia poţi uşor să-ţi închipui focul ceremonial veşnic şi miile de corpuri sacrificate aruncate fără inima smulsă din piept pe treptele piramidei. Cei mai mulţi turişti vin aici de echinoţiu, atât cel de primăvară cât şi cel de toamnă, când soarele luminează o parte din treptele care apar ca un şarpe imens, unul dintre principalii zei mayaşi. Şi dacă nu eşti de echonoţiu prin partea locului, poţi să cumperi vederi. Majoritatea redau acest moment unic care durează de fiecare dată fix trei ore şi 22 minute !

Şi vorbeam de zei… principalul zeu al mayaşilor, este, fără îndoială Chaac, zeul ploii. Cum viaţa şi moartea unui întreg popor atârna de stropii de ploaie care puteau să vină sau nu, principalul zeu a fost cel al ploii. Iar statuile cu Chaac sunt peste tot, imposibil să nu-l recunoşti datorită nasului său extrem de lung şi gros. Înainte ca hoardele de la Cancun să ia în stăpânire locul, am dat o fugă şi la Juego de Pelota Principal, stadionul cel mare din Chichen Itza (sunt nu mai puţin de 8 astfel de stadioane în oraş), cel mai mare din întregul Mayab, acolo unde acum câteva sute de ani bărbaţii jucau un soi de fotbal, putând să lovească mingea din cauciuc doar cu coatele şi genunchii pentru a o putea introduce printr-un coş ca de baschet, dar aşezat vertical. Şi dacă în zilele noastre, fotbaliştii pot fi acuzaţi că au blatuit un meci sau altul, în Chichen Itza, motivarea era la cote maxime: nu neapărat pentru că tot oraşul venea să te vadă, dar învinşii urmau să fie sacrificaţi pe piramida Kukulcan…

Ar mai fi multe de văzut prin zonă: cenotele sacru din Chichen Itza, unde aveau loc sacrificii şi unde, peste ani, s-au descoperit numeroase obiecte de demult sau peştera de la Balankanche sau să te odihneşti la umbră în piaţa centrală din Valladolid. Dar cum călătorului îi şade bine cu drumul, ne-am urcat în autobuz şi am purces spre Merida, capitala Yucatanului.

Va urma.

Articole similare:

Rendez-vous cu extratereştrii

Imperator e un tip care lucrează în marketing şi comunicare cam de 15 ani... Travellingul îi ocupă timpul mai demult, de vreo 37 de ani, iar cucerirea meridianelor din afara României de 19 ani. Până acum a fost în 75 de ţări pe 5 continente, iar printre celelalte pasiuni poate enumera istoria, sportul (in general fotbalul) şi alte culturi. În timpul liber, scrie poveşti din locurile prin care a fost pe blogul personal sau in LumeaMare.