Aparenţă şi esenţă în oraşul fantomelor: Edinburgh (2)

Vă povesteam data trecută despre nenumăratele contraste care fac din Edinburgh o destinaţie demnă de trecut în capul listei voastre de călătorii, contraste dintre care mie una cel mai tare mi-a sărit în ochi acela dintre aparență şi esenţă. Ba chiar făceam afirmația – destul de îndrăzneaţă, recunosc – că, la o adică, Edinburgh însuşi n-ar avea cum să nu admită că suferă de … personalităţi multiple. Se prea poate ca unii dintre voi să fi ridicat sprânceana a neîncredere. Daţi-mi voie să vă spun, în apărarea mea, că eu am fost chiar blândă în exprimare, după cum am realizat între timp :-).  Se pare că nu este deloc o coincidenţă că istoria macabră a lui Dr. Jekyll şi Mr. Hyde a luat ființă pe aceste meleaguri, natura schizofrenică a oraşului nefiindu-i străină autorului acestei istorii, Robert Louis Stevenson, care nota la vremea respectivă: „Few places, if any, offer a more barbaric display of contrasts to the eye”. De altfel, povestea este inspirată din viaţa dublă a localnicului Deacon Brodie, cetăţean şi comerciant respectabil ziua, hoțţ fustangiu şi împătimit al jocurilor de noroc noaptea. Cazul lui Deacon Brodie nu este însă singular; una dintre cele mai faimoase poveşti cu fantome din oraşul (cel mai) bântuit Edinburgh are drept protagonist un personaj asemănător care ilustrează cum nu se poate mai bine contrastul mult pomenit dintre aparenţă şi esenţă. Am zis poveşti cu fantome? Ei bine, luaţi aminte la ce vă voi povesti în cele ce urmează, pentru că nu se ştie niciodată când daţi nas în nas cu o fantomă-două în timpul preumblărilor voastre prin Edinburgh şi …n-ar fi rău măcar să ştiţi cu cine aveţi de-a face :-P.

De dragul simetriei am să încep şi de această dată cu Edinburgh Castle, care are reputaţia de a fi unul dintre cele mai bântuite locuri din Edinburgh  şi chiar din Scoţia.

Fantoma cimpoierului din subteran

Una dintre fantomele care se presupune că îşi fac veacul în incinta castelului Edinburgh este aceea a cimpoierului din subteran (tunnel piper). Zice-se că oraşul nu este doar ceea ce se arată privirii la suprafață, ci ar avea şi o latură ascunsă, alcătuită dintr-o serie de tuneluri care fac legătura între Edinburgh Castle şi Royal Mile. La momentul descoperirii acestora acum câteva sute de ani, un cimpoier a fost trimis să exploreze tunelurile. Pentru ca înaintarea să îi poată fi urmărită mai uşor de cei de sus, s-au înţeles ca cimpoierul să cânte necontenit la cimpoi. Zis şi făcut, cimpoierul a tot înaintat şi a tot cântat până când, brusc, cântecul său a încetat. Oamenii trimişi să îl salveze nu au reuşit să îi mai dea de urmă, dispăruse pur şi simplu ca înghiţit de pământ. Se spune că fantoma cimpoierului rătăceşte şi în zilele noastre de-a lungul tunelurilor de sub Edinburgh Castle, iar sunetul cimpoiului se mai poate auzi când şi când din castel…

Fantoma toboșarului făr’ de cap

O altă apariție cel puţin la fel de interesantă este fantoma toboşarului făr’ de cap (headless drummer). Fantoma, despre care se povesteşte că apare sub forma unui băieţel fără cap, a fost zărită prima dată în anul 1650, înaintea atacului lui Cromwell asupra castelului. Nu se ştie exact cine este băiețelul, cert este că fantoma acestuia apare de fiecare dată atunci când castelul este în pericol de a fi atacat. Mulţi vizitatori pretind a fi auzit sunet de tobe în interiorul castelului, deşi nu la fel de mulţi se pot lăuda că au şi întâlnit fantoma toboşarului. Din fericire băieţelul nu a mai fost văzut de o bună bucată de vreme…

Greyfriars Bobby

Povestea câinelui-fantomă din rasa Skye Terrier este de-a dreptul înduioşătoare. Se spune că Bobby ar fi apucat să petreacă doar doi ani în compania stăpânului său înainte ca acesta, pe numele său John Gray, să moară de tuberculoză. După înmormântarea stăpânului în Greyfriars Kirkyard, credinciosul Bobby a rămas să îi păzească mormântul, părăsindu-l doar din când în când pentru a-şi procura hrană sau a se adăposti de vreme rea. Şi l-a tot păzit aşa până la propria sa moarte, după…14 ani. Pobabil că Bobby îşi face datoria şi în continuare cu aceeaşi loialitate, de vreme ce unii localnici susțin sus şi tare că cimitirul câinilor din Edinburgh este bântuit de fantoma unui câine. Tot localnicii au fost atât de impresionaţi de această poveste, încât au ridicat o serie de monumente în cinstea şi amintirea lui Bobby: o statuie în mărime naturală amplasată în vârful unei fântâni de granit, un bar (!) şi două pietre funerare roşii de granit care marchează cele două morminte. Inscripțiile de pe acestea din urmă sunt cutremurătoare: „John Gray – died 1858 – Auld Jock – Master of Greyfriars Bobby – Even in his ashes most beloved” și „Greyfriars Bobby – died 14th January 1872 – aged 16 years – Let his loyalty and devotion be a lesson to us all”.

Despre făpturi stranii care îşi fac apariția din timp în timp în Edinburgh Castle şi prin împrejurimi circulă multe alte legende, dar mă opresc aici deocamdată. Vă mai spun doar că tot în preajma castelului au sfârşit arse pe rug trei sute de femei învinuite de vrăjitorie. Se spune că dintre cele trei sute de suflete multe nu şi-au găsit nici acum liniştea şi mai vizitează ocazional locul tragediei.

Fantoma lui Johnny One-Arm

În Orwell Place lângă Haymarket se află una dintre cele mai cunoscute case bântuite din Edinburgh – Dalry House. Prin secolul 17 se spune că aici locuia un anume John Chiesly, proaspăt divorţat de soţia sa. Neputându-se înţelege asupra sumei pe care John urma să o plătească fostei neveste pentru întreţinerea celor unsprezece copii ai lor, cei doi soţi au lăsat decizia în seama unui magistrat local, Sir George Lockhart. Nemulţumit de suma fixată de Sir George pe care o considera nejustificat de mare, John Chiesly a hotărât să se răzbune, drept pentru care, într-o dimineață de duminică, l-a pândit pe Sir George în drumul său către biserică şi l-a împuşcat mortal în piept. Înainte de a fi spânzurat pentru fărădelege, lui John i s-a retezat mâna dreaptă, chiar cea în care ţinuse pistolul ce curmase viața lui Sir George. Trupul său inert a dispărut fără urmă şi lucruri bizare au început să se petreacă, toate având în comun fantoma unui bărbat beteag de o mână care bântuia pe străzi râzând ca un nebun, ţipând şi provocând coşmaruri copiilor. Trei sute de ani mai târziu, prin anul 1965, săpături întâmplătoare în zona Dalry au scos la iveală scheletul contorsionat al unui bărbat fără un braț având atârnat în jurul gâtului pistolul ucigaş…nu-i aşa că v-a cam îngheţat pe buze surâsul incredul?!

(Va urma)

Notă: fotografia principlă este preluată de pe edinburgh-insider.com

Citeşte şi

Aparenţă şi esenţă în oraşul fantomelor: Edinburgh (1)

Ioana este filolog şi jurist, pasionată dintotdeauna de cărţi, călătorii şi limbi străine. Călătoreşte serios de acum vreo 5-6 ani, timp în care a văzut deja peste 130 de oraşe în 25 de ţări din Europa, America şi Asia. Îi place să ia pulsul locurilor vizitate participând la spectacole şi festivaluri specifice şi căutând oraşele mici care păstrează cel mai bine spiritul locului. Iubeşte pescuitul, teatrul, skiul şi înotul. Consideră că investiţiile ei cele mai de preţ sunt amintirile, iar călătoriilor le datorează unele dintre cele mai frumoase amintiri.