Nu am cumpărat kilometri de la Mihai Barbu, dar i-am urmărit călătoria-aventură cu mare interes căci şi eu sunt muşcată iremediabil, adânc şi definitiv ("până ce moartea ne va despărţi") de pasiunea arzătoare de a vedea lumea şi înţeleg perfect cât îi poate aduce unui om bucuria de a ajunge acolo unde şi-a dorit şi câtă bogăţie îi rămâne în suflet după aceea... un timp, până când dorul de ducă îl pune din nou în mişcare. Citind cartea apoi, am participat afectiv la drumul său lung şi zdruncinat, m-am bucurat de frumuseţea extraordinară a unor locuri pe care nu cred că le voi vedea vreodată "de-adevăratelea", am râs în hohote de multe ori căci umorul prezent peste tot, ca spuma pe valuri, a făcut lectura extrem de plăcută şi a ţinut la distanţă monotonia ce putea să stea la pândă în unele momente, izgonind banalitatea generată de acţiuni care se repetă inevitabil.

Primul lucru care mi-a venit în gând, la sfârşit, a fos...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.