Călare spre Rusia (I)

Totul începe cu o idee stingheră în cap: eu cu cine mă... duc? Într-o noapte de iarnă vorbeam cu un prieten, la o cinstită beț... a, pardon, ceai de tei voiam să zic: -Dragule, eu mă duc în Rusia. Și nu oricum, ci cu motorul. -Ce tare, vreau să vin și eu! Și dă-i și plănuiește, și visează, și calculează, și hâc!, până dimineața. Era tare ceaiul. Trebuie să știi că motocicliștii suferă iarna precum demoazelele la cură când le miroase a ciocolată şi-a friptură, iar noi ne înecam amarul şi croiam călătorii noi. Asta era acum vreo trei ani. Între timp discuția s-a repetat, ierni au mai fost, interlocutorul era de fiecare dată altcineva, dar răspunsul mereu același: „mamă, ce mișto, Rusia, vin și eu!”. Numai că ei nu veneau, iar eu nu mai plecam, pentru că indiferent câtă (de puțină) minte mi-o mai fi rămas, tot era suficientă ca să-mi dau seama că n-ar fi fost tocmai inteligent să plec singură. Inspirația a venit pe urmele unei cărți și-a unei aventu...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.