Casă şi masă în Arbanasi

Titlul ăsta e puţin cam pretenţios, dat fiind că am stat în Arbanasi doar 4 nopţi şi nu am avut ocazia să încercăm decât prea puţin din oferta sa de cazări sau din toate deliciile culinare disponibile. Şi totuşi, pot să vă dau câteva idei, sperând să completez astfel articolul în care v-am oferit impresii generale de acolo – Ploaie, soare şi primăvară în Arbanasi.

Noi ne-am făcut rezervare prin booking.com la Complexul Izvora. Costa puţin mai mult faţă de alte variante din zonă (39 Euro / noapte camera dublă) dar ne-au atras mai mult pozele. Când am ajuns acolo am fost foarte entuziasmaţi de spaţiul vast, de curtea plină de hamace, de animalele care au făcut deliciul copiilor (deşi pe noi ne-a cam durut sufletul să vedem păunii închişi într-un spaţiu destul de limitat sau căprioara priponită şi cu un aspect destul de nesănătos, scoasă la un moment dat la aer pentru că începeau să apară oaspeţii). În fine, după entuziasmul de la exterior interiorul nu ne-a încântat la fel de mult. Mici probleme la detalii şi o baie neîncălzită (nu avea niciun fel de calorifer) dar să nu fim cârcotaşi, în mare totul a fost cât se poate de ok şi am avut tot ce ne-am dorit, inclusiv internet şi parcare. Într-o noapte s-au gîndit ei că ar putea face economie la căldură şi ne-am trezit când temperatura ajunsese la 18 grade. Ne-am plâns şi au dat drumul imediat la centrală. Au încercat să găsească soluţii la orice, ne-au oferit chiar şi un radiator pentru baie pe care l-am folosit la sprijinit uşa, pentru că priză în baie nu aveam decât dacă scoteam boilerul.

Micul dejun era destul de lipsit de imaginaţie, cu produse ce îmi aminteau de vremurile comuniste. Şi de la bufet suedez aşa cum era promis s-a trecut delicat la servit la masă în zilele în care am fost mai mult singuri pe acolo. Din nou, ne-au adus orice am cerut în plus, nu au fost probleme.

In schimb tot ce am mâncat acolo de prânz sau seara a fost foarte bun şi deloc scump, putem să recomandăm fără grijă restaurantul.

Ne-au plăcut în mod special burta de vită cu unt şi caşcaval şi iepurele în stil vânătoresc. Petra a devenit fan ciorbă de fasole, pe care a cam mâncat-o de fiecare dată.

Costul unei mese pentru trei persoane, care a inclus de cele mai multe ori bere, tărie sau vin, a fost între 28 – 35 leva.

Iată şi câteva poze.

Într-una din plimbări, chiar a doua zi după sosire, am descoperit Casa Hadjihristov / Hanul Arbanashki – observaţi cum toate site-urile au şi varianta în română! O casă construită în 1646, un loc cu istorie dar care a aparţinut în timpurile mai recente comuniştilor, cu interioare impresionante. Când am dat cu ochii de mobilierul sculptat şi de atmosfera de conac a acelor camere aş fi decis pe loc să mă mut, dar am promis că altădată sigur vom dormi acolo. O doamnă foarte drăguţă ne-a deschis camerele, ne-a lăsat să facem poze peste tot (ok, i-am spus că avem un site de travel), ne-a povestit că au mai fost echipe de români de pe la nu ştiu ce televiziune să filmeze acolo şi alte detalii picante din vremea comunistă.

O cameră dublă e 30 de Euro, tripla 45 de euro iar apartamentul 75 de euro (şi vă spun că pot dormi 9 oameni!) – nimica toată, parol!

Într-o seară am revenit pentru a lua masa în restaurantul din subsol, la fel de pitoresc ca şi restul casei şi, deşi eram din nou singurii oaspeţi, am fost primiţi cum trebuie, ni s-a făcut foc în şemineu şi am mâncat extraordinar de bine.

Am ales să gustăm o salată uriaşă (cam pentru 2 persoane şi ceva – doar 8 leva !), din nou un iepure tradiţional vânătoresc şi nişte ficăţei de pui demenţiali, traşi în vin şi unt, aduşi în hot-pot-urile specifice bulgăreşti. La desert Petra a rămas profund ataşată de un iart cu nuci şi miere, desert pe care-l facem şi acum acasă :).

Cina noastră însoţită de o carafă de vin de casă chiar reuşit a dus la aproximativ 35 leva.

Tot pozele vor dovedi mai bine decât vorbele.

Un alt loc în care ne-a făcut o deosebită plăcere să mâncâm a fost curtea unde se află şi biserica Sf Dumitru (închisă vizitării. De când am văzut mesele împrăştiate prin iarbă ne-am dorit să gustăm ceva acolo. Bucatele au fost mai puţin reuşite ca în alte părţi dar important e că ne-am simţit bine.

Biserica Sf. Dumitru

Cât am stat prin Bulgaria am încercat şi câteva vinuri, iar unul încă aşteaptă să fie băut. O să vă spunem concluziile într-un alt articol, special pentru secţiunea Lumea Vinurilor.

Dacă mai e cazul să o repetăm, recomandăm cu mare entuziasm o vacanţă liniştită în Arbanasi, mai ales dacă alegeţi ca noi un interval de timp în care numeri turiştii pe degetele de la o mână. Cât am savurat liniştea nici nu ştiţi!

PS: acest articol a fost scris cot la cot cu Alex, eu am povestit despre cazare el a adăugat notele culinare şi bineînţeles… pozele!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.