Cu LumeaMică prin SalzburgerLand (3)

Vă amintiţi de trezirea forţată din ziua anterioară? Ei bine, nici ziua asta nu începe mai bine, pentru că, la aceeaşi oră (5:00) se lansează aceeaşi întrebare: „Mami, astăzi mergem pe munte?” Bine, bine, mergem orice ar fi, numai lasă-mă să dorm. Dormim, mâncăm, ne echipăm cât mai bine cu putinţă, gazda noastră sună la telecabină să întrebe dacă merge, aflăm că da, aşa că pornim fără ezitare către ea. Pe drum admirăm detaliile „nesemnificative” ale unor case „neinteresante”, ale unor oameni complet „neinteresaţi” în a-şi face mediul în care trăiesc mai frumos. Iaca exemplu:

Uşa unui garaj se deschide şi vedem o căprioară moartă. Vai, o fi cea pe care am văzut-o ieri pe deal? Şi ce-o fi păţit? Nu avem cum să aflăm răspunsul aşa că uităm de supărare în faţa unei frizerii interesant semnalizate.

SUS SUS SUS, LA MUNTE SUS

Ajungem în cele din urmă şi la Schlossalmbahn* şi, când se face trecute fix (urca doar una pe oră în perioada în care am călătorit noi) ne avântăm ne-sportiv spre înălţimi. De acasă visasem să facem şi noi puţin mişcare, să urcăm pe jos măcar de la jumătatea drumului. Dar e prea frig şi chiar nu e cazul sa ne prindă ploaia singure pe munte.

Sus, la 2050 m, pe vârful Schlossalm, ne aşteaptă un loc de joacă, un al mod al austriecilor de a face turism. Dar despre asta am ales să comentez separat în Turism de masă pe munte – bine sau rău?, unde vă invit la discuţii şi păreri.

Ne jucăm aşadar chiar dacă ne cam îngheaţă nasul, apoi plecăm uşor zgribulite pe potecile semi-amenajate, să căutăm lacul şi formele stâncilor ingenios asemuite unor animale.

Cum arată lacul

Cum arată o stâncă

Cum vezi a ce seamănă, pe un panou care să te lumineze. Că altfel n-ai prea avea şanse să vezi altceva decât o stâncă.

Păcat şi de peisaj, ar fi fost cu totul altfel fără nori.

Nu reuşim să batem chiar tot traseul pentu că Petra cedează de frig, aşa că ne încălzim în cabană, la un ceai, apoi coborâm înapoi.

ÎN LUMEA LUI ROBIN HOOD

Cu o zi înainte, la biroul de informaţii, LumeaMică a pus mâna pe un pliant care prezenta un traseu de tras cu arcul în animale de cauciuc. Este în Angertal, undeva mai sus de Bad Hofgastein, o zonă bună de ski iarna, cam pustie vara. Aici o pensiune a avut ideea sa profite de un teren generos şi să creeze un traseu pentru amatorii de tras cu arcul. Treaba e bine gândită şi nu prea există riscul să te trezeşti cu o săgeată în părţile moi, chiar dacă e mai multă lume.

Bineînţeles că iau bătaie dar mă răzbun şi eu, fără să vreau. În încercarea mea disperată de a smulge o săgeată dintr-un lemn în care aceasta nu ar fi trebuit să fie (expediată tot de mine acolo!) cad peste Petra, iar Petra cade în spate şi nu oriunde ci într-un râu. Se sperie, plânge puţin, apoi evaluăm daunele şi după ce observăm că nu e mare lucru ne punem pe râs. Pricepută mamă mai sunt, nu glumă!

DIN SERIA „EXISTĂ OAMENI BUNI”

Problema apare abia la final, când ne ducem să predăm echipamentul. „Nu mai e niciun autobuz până în oraş la ora asta”, ne anunţă omul. Sunt doar 5 kilometri până în Bad Hofgastein, o nimica toată după o zi de umblat şi stat în picioare. Cum nu vrem să ne consumăm bugetul zilei de mâine pe un taxi, promit o marmotă cântătoare de iodlere contra efortului de a merge pe propriile picioare. Şi pornim la drum… Nu mergem prea mult că un domn pe care îl văzusem şi la tras cu arcul opreşte lângă noi şi se oferă să ne ducă jos. Pare un personaj de încredere aşa că ne suim în maşină. „Mami, dar o să îmi mai iei marmotă?” se aude o voce timidă din spate…

Jurnalul Petrei (copiat cuvânt cu cuvânt, cu tot cu greşeli)

25 iun 2011

Dimineaţă am încercat să o trezesc pe mami la ora 5:00. Dar nu am putut să o trezesc aşa că am adormit înapoi. Apoi am mers pe munte şi am văzut: mamut, berbec.

Apoi m-am dus să trag cu arcul. Pe mami am bătut-o măr ras. 116 la 54 (aici e desenată o medalie).

Era un nivel la care trebuia să tragi în nişte crocodili peste râu. Lui mami ia fost frică şi a dat în lemn. Când scotea o săgeată a căzut peste mine. Eu am căzut cu fundul în lac. Am pierdut ultimul autobuz. Era sa mergem 5 K.M dar un om ne-a luat cu maşina.

Citeşte şi:

Episodul 2

Episodul 1

Bine de ştiut

Toate detaliile despre mijloacele de a urca pe munte în zona Gastein, plus orar şi preţuri, le găsiţi aici. Cardul SalzburgerLand  include doar o urcare şi o coborâre. La a următoarele puteţi obţine o reducere folosind cardul Gastein, pe care îl primiţi automat şi fără costuri la cazare.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.