Fecioara, regele şi rugul (VIII)

Fecioara, regele şi rugul (VIII)

Compiegne, începutul sfârşitului

De parcă ar fi bănuit că sufletul meu se întrista cerul s-a închis slobozind o ploaie rece şi supărătoare…

La Compiegne Ioana d’Arc, în ciuda vitejiei sale extraordinare, a fost capturată de burgunzi care au dăruit-o englezilor, care, la rândul lor au restituit-o francezilor, tabăra ostilă, deoarece nu obţinuseră victorii de pe urma cărora să câştige avantaje (vezi Fecioara regele şi rugul  II). Compiegne a însemnat începutul sfârşitului ei. De pe înaltul soclu  statuia Ioanei surprinsă în plin avânt cu steagul fluturând priveşte oraşul elegant, loc de refugiu pentru regii Franţei începând cu secolul XV. După ce am fotografiat statuia am căutat Palatul Imperial căci nu este mai bună şi plăcută îndeletnicire a unui călător înfrigurat decât să intre într-un palat.

Având mai mult de o mie de camere, acesta primea curtea regală pentru petreceri şi vânătoare în pădurile apropiate, foarte bogate în vânat.

Exteriorul patinat de timp, cu un parc imens în spate, ascunde saloane elegante cu mobiler elaborat, candelabre, tapiserii, tablouri, oglinzi, copii după statui antice, portretele lui Napoleon şi Josefine, obiecte de valoare care le-au aparţinut atât lor cât şi lui Napoleon al-III-lea şi împărătesei Eugenia sau Mariei Luiza (cred că patul ei de aici este cel mai romantic şi somptuos pat al unei regine pe care l-am văzut vreodată!).

Un salon de jocuri, excepţionala bibliotecă (de unde printr-o uşă secretă se ajungea altundeva), salonul florilor, mobilerul îmbrăcat cu scene rurale, scaunele uşoare ca fulgul, din lemn de lămâi, sunt demne de a fi admirate. Fiind un castel “de vacanţa” nu s-a investit prea mult în decoraţia murală. Aceasta s-a bazat pe “trompe l’oeil” (picturi ce dădeau iluzia unor scene şi ornamente în relief) cu numai câteva stucaturi pe un plafon.

La parter, aproape de scară de onoare sunt expuse şei folosite de regi; un uriaş urs împăiat, vânat cândva la Compiegne, amintea de destinaţia castelului.

Se vizitează  cu ghid, ceea ce s-a dovedit a fi util şi plăcut în acelaşi timp (8,50 euro intrarea).

De la Compiegne Ioana a fost dusă la Rouen şi judecată. De aceea episodul următor va încheia periplul nostru pe urmele ei, dar nu şi călătoria.

Citeşte şi episodul Iepisodul IIepisodul IIIepisodul IVepisodul Vepisodul VI, episodul VII

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Gustin Gheorgina (numită de toţi cei dragi Ghiocel) a fost profesoară de limba franceză, a pictat şi a călătorit mult în Europa. Pasionată de lectură şi de călătorii, caută în incursiunile sale prin lumea mare bucuriile pe cate ţi le oferă arta, arhitectura sau frumuseţile naturii.