En passant par la Lorraine = Trecând prin Lorena
Eram în Lorena, îi cântam lui Michel cântecelul „En passant par la Lorraine” şi trecând pe lângă Nancy, văzut altă dată, ne-am amintit de minunata Piaţă Stanislas; arhitectură barocă, feronerii monumentale aurite, fântâni cu subiecte mitologice, un arc de triumf ridicat în cinstea lui Ludovic al-XV-lea spre eleganta Piaţă Cariere. Statuia ducelui de Lorena, polonezul Stanislas Leszczynski (socrul Ludovicului de mai sus) trona într-un tablou ce evoca personalitatea sa luminată.
Oraşul este renumit şi pentru felul în care stilul Art Nouveau şi-a pus amprenta pe locuinţe, bănci, instituţii, cafenele; această artă interdisciplinară ce se inspiră din natură şi combină sticla, metalul, ceramica, lemnul, materialele textile, a înflorit aici şi este reprezentată de nume de seamă – Galle, Majorelle, Daum. Decoraţiuni interioare, corpuri de iluminat, vitralii, mobilier, bijuterii create de Şcoala de la Nancy se găsesc în cele mai frumoase palate şi locuinţe bogate din lume.
Intrasem şi în oraşul Metz cu gara lui spectaculoasă, dar când am întrebat la oficiul de turism situat chiar în incinta-i super modernă ce se ştie despre ea mi s-a spus „nu ştim!”. Am citit ulterior că a fost construită la comanda lui Wilhem al II-lea al Germaniei, ca şi clădirea poştei şi construcţiile din granit roz din apropierea gării. Catedrala St. Etienne din piatră aurie, cu trei rânduri de vitralii pe înălţime (6 500 metri pătraţi), unele pictate de Chagall, Şcoala de Artă, modernul muzeu Georges Pompidou, fac mândria oraşului care, pentru a nu uita grozăviile războiului şi sacrificiile eliberării, a aşezat lângă catedrală monumentul generalului Patton, înmânând cheile oraşului primarului de atunci. Tot lângă catedrală era un târg de carte pentru copii.
Nu numai oraşele, ci şi relieful, apele şi pădurile Lorenei merită văzute, aşa că am luat drumul Vosgilor (cu „baloane” = munţi rotunjiţi) şi al lor Parc Natural Regional, o adevărată încântare căci nici Micul Balon, nici Marele Balon nu sunt de speriat. Forma lor tocită de vechime este completată de păduri dese şi foşnitoare de foioase şi conifere, lacuri (Longemer şi Retournemer) cu campinguri în apropiere şi Stânca roşiatică a Diavolului, străpunsă de şosea.
Văile îmbrăcate în blănită de iarba deasă nu sunt primejdioase, râul Vologne e limpede şi strălucitor, un şir de cascade (Le Saut des Cuves) saltă aproape de staţiunea Gerardmer, modernă şi plăcută, cu un mare lac călduţ pe lângă care cresc narcise galbene. Satele şi oraşele liniştite, curate, confortabile, maşinile parcate oriunde (nu oricum) cu proprietarii plecaţi la drumeţie pe poteci, restaurantele numeroase, şoseaua excelentă, şerpuind calmă prin aerul înmiresmat al pădurilor, ambarcaţiunile de pe lacuri, creau împreună o plăcută atmosfera de tihnă şi relaxare.
Numai în căutarea cascadei Tendon nu ne-am încumetat să coborâm cu maşina pe o pantă cam abruptă şi am făcut o drumeţie (cu scos limba la întoarcere) spre o înaltă cădere de apă înspumată (30 de metri), ingrată (nu s-a lăsat fotografiată), aproape de o cabană însorită. Dacă nu am fi avut camerele rezervate din timp pentru tot traseul ne-ar fi plăcut să gustăm o bună porţie de lene în acel loc, precum uriaşul Guliver confecţionat din materiale oferite de natură, tolănit în faţa unui magazin cu tot felul de pietre. Am întâlnit pretutindeni familii de pensionari slăbuţi, cu pas elastic şi avântat şi la vale şi la deal. Agilă naţie!
Apele fac parte din farmecul Lorenei, iar cele de la Contrexeville şi Vittel sunt foarte cunoscute, valorificate şi intens frecventate, oraşele devenind staţiuni balneare celebre cu palate şi cazinouri. În Vittel, termele şi unele clădiri luxoase au fost proiectate de Charles Garnier, autorul operei Garnier din Paris. Ne-au încântat aceste Baden Baden-uri franţuzeşti şi ne-a înţepat (adânc) ideea că nicidecum nu am putea depăşi faza privitului, un sejur ar fi imposibil (la mijloacele financiare mă refer). Aşa că ticăloasa invidie şi-a arătat ghearele.
Lorena a fost şi teatrul unor bătălii sângeroase cu mii de morţi a căror amintire nu s-a alterat (Verdun). Am lăsat acest subiect deoparte, pentru altă scriere.
Mângâind cu privirea lanurile, livezile, grădinile, păşunile, satele sărbătorind mereu câte ceva, fie la madeleine (prăjiturică ce a pus în funcţiune memoria lui Proust, inventată în 1755 de o tânără bucătăreasa din Commercy pentru ducele Stanislas), fie băuturile din corcoduşe, (mirabelle – Maison de la Mirabelle, Casa Corcoduşei este la Roselieur în Meurte-et-Moselle, distilerie, proiecţii, degustări), bogăţia de imagini, stampe şi ilustraţii de la Epinal şi pământul roditor, am apreciat hărnicia, bună dispoziţie, bucuria de a trăi a localnicilor şi… am pierdut drumul spre Alsacia.
O familie de francezi lua o gustare din punga (surpriză, nu toţi mănâncă la restaurant!), pe o masă aşezată într-o parcare cu acest scop şi cum capul familiei lucrase un timp în U.R.S.S. am avut o discuţie furtunoasă despre orânduiri, avantaje şi dezavantaje, şi despre criza prezentă. După care s-au scos hărţi, s-a analizat situaţia şi ne-am despărţit fără a ne lumina complet când, tot întrebând şi bâjbâind pe încâlcitele drumuşoare regionale (tot bune!) ne-a ieşit deodată în cale Domremy la Pucelle ( la pucelle = fecioară).
Am sărit în sus:
–E satul în care s-a născut Ioana d’Arc! (Jehanne în dialect loren).
Vom povesti aşadar, în episoadele următoare, despre război, o încoronare şi un sacrificiu.
Citeşte şi episodul II, episodul III, episodul IV, episodul V, episodul VI, episodul VII, episodul VIII, episodul IX
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
