Balcaniada vara

Călătoria ca profesie

Nu ne place să stăm acasă. Dacă nu ar fi adevărată această afirmaţie tu nu ai citi aceste rânduri, eu nu le-aş scrie. Nevoia de e ieşi din cutie, curiozitatea, anumite pasiuni sau pur şi simplu dorinţa aprigă de a ieşi din rutină, ne scot din casă şi ne transformă în călători.

Unii dintre noi încercăm să ne folosim cât mai ingenios zilele fixe pe care Măria Sa angajatorul ni le oferă, nu de puţine ori strâmbând din nas: “cum, 3 săptămâni? Nu se poate aşa, deodată, ia-ţi acum două săptâmâni şi restul altădată”. În ultima vreme, când aud pe cineva că îşi negociază contractul de muncă, singurul sfat pe care nu mă pot abţine să nu-l dau este: negociază-ţi mai ales zilele de concediu! În mod bizar nimeni nu mă ascultă, majoritatea preferând să sacrifice timpul lor pentru bani mai mulţi, simţindu-se vinovaţi când le vine rândul la a-şi primi un simplu drept precum concediul.

Alţii pur şi simplu nu merg în concediu sau poate că mai au putere doar să-şi plătească un loc într-o altă cuşcă, numită all-inclusive. Nu neg nevoia de odihnă şi preferinţele nimănui, dar cred mai mult în odihna activă, cred că mintea noastră este prima care are nevoie să îşi schimbe punctul de interes pentru a se elibera de stres şi am îndoieli că asta este posibil atunci când stăm şi nu facem nimic nou. Din nefericire, mulţi dintre noi nu prea ştim să ne regăsim echilibrul prin meditaţie sau alte practici spirituale, aşa că avem nevoie să ne mişcăm…

Simplificând mult şi neavând nicio pretenţie că aş putea acoperi toate tipurile şi categoriile de călători, urmează cei care iau decizii radicale şi îşi dedică viaţa călătoriilor. Se ridică un Brăduţ şi pleacă în lume, mai precis în Thailanda, iar toată lumea îl invidiază şi visează se facă Brăduţ atunci când va fi mare. Probabil că aţi citit şi voi articolele, dar dacă nu vă invit să aflaţi cum arată programul unui om care nu face nimic.

Alt exemplu e Cezar, zis Imperator, care a călătorit foarte mult combinând slujba cu pasiunea. De ceva timp a renunţat la job şi se plimbă, intrând iarăşi în categoria celor pe care am putea să îi invidiem. După cum vă invitam să citiţi şi mai sus, ceea ce nu se vede însă de cele mai multe ori, în spatele acestei imagini idilice a oamenilor liberi care nu au altceva de făcut decât să călătorească, pe banii lor sau ai altora, este cantitatea de muncă depusă, faptul că, de cele mai multe ori, un travel writer nu mai poate să se relaxeze sau să se bucure ca un simplu turist de locurile prin care merge. Dar aste este o discuţie lungă, pe care o să o abordez altădată.

Nu ne place să stăm acasă, ne place să călătorim. Dar nu vrem să murim de foame, nu vrem să sacrificăm tocmai ceea ce ne place să vedem şi să facem într-o călătorie.

Se poate călători ieftin. Se poate călători şi gratis, dacă ai puterea şi ambiţia de a face asta. Anca Şerban a scris un articol onest pe tema banilor şi, chiar dacă nu sunt 100% de acord cu ea, observaţiile sale sunt de bun simţ. Şi ştiu cât de tare m-ar durea să merg undeva şi să nu-mi permit nici măcar intrarea la un muzeu sau o mică fandoseală culinară, pentru că toate acestea fac parte din experienţa unei călătorii.  Părinţii mei fac sacrificii timp de un an, refuzându-şi orice fel de plăceri, pentru a călători cel mult o lună, aşa că ştiu ce înseamnă. Brăduţ organizează ture extraordinare în Sumatra (am ascultat impresii de la o participantă şi cred că ce face el nu se compară cu nimic altceva) sau este implicat în diverse proiecte frumoase, dar care consumă timp şi energie. Cezar este şi el tot mai implicat, alături de o agenţie, în organizarea unor ture prin locuri exotice, specialitatea lui.

Iar de curând Doru mi-a scris povestindu-mi de Balcaniada, o iniţiativă care dovedeşte încă o dată faptul că proiectele legate de călătorii câştigă teren, atât timp cât au o idee bună şi cât în ele sunt implicaţi bloggeri care pot fi formatori de opinie. Prin Balcaniada, cei patru participanţi, Doru Panaitescu, Andrei Zdetovetchi, Ivo Bobal şi Mircea Panaitescu,  militează la rândul lor împotriva turismului all-inclusive şi vor să scoată la lumină tradiţiile, culoarea şi aroma Balcanilor, demonstrând că există locuri minunate nu atât de departe şi că relaxarea se poate îmbina cu aventura prin încercarea unor sporturi mai puţin obisnuite: escaladă, rafting, scufundări, freediving, canyoning, hidrospeed, deepwatersolo, navigaţie, parapantă, ski pe apă. Interesant pentru voi, ca inspiraţie (până când cei 4 vor începe deja să posteze impresii) sunt hărţile pe care ei le-au împărtăşit şi faptul că în tura de toamnă ar mai lua pe cineva cu ei. Dacă ai timp să te implici cine ştie, poate poţi fi tu.

Balcaniada vara
Balcaniada toamna

Întrebarea cea mai frecventă pe care o primesc este: “este minunat, dar poţi trăi din asta? Iar răspunsul meu cinstit, cu riscul de a dezamăgi este: “Da, asta mă ţine în viaţă. Dar nu, deocamdată nu pot trăi doar din asta.” Dar mă bucură să văd că lucrurile se mişcă înainte, mă bucur pentru fiecare proiect în care sunt implicaţi cei care au aceeaşi pasiune, de aceea am şi vrut să îţi povestesc toate cele de mai sus.

Dacă mai ai şi tu modele sau proiecte de succes, te rog să le împărtăşeşti cu mine, într-un comentariu, ştiu că nu am putut acoperi toate exemplele.

Later edit: Aruncând un ochi pe net, am dat tot astăzi de acest articol: From Cubicle to Coffee Shop – How Living in Santiago, Chile Changed Me – dacă ţi-a plăcut de am scris, merită să-l citeşti şi pe acesta!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.