LumeaMică nu mai e aşa de mică. LumeaMică împlinește azi 10 ani. Nu spun că e incredibil, deşi simt asta de fiecare dată când mă uit la ea. Nu încerc să formulez propoziţii frumoase care să îţi stoarcă lacrimi. În faţa minunii de a avea un copil care creşte şi care devine el însuşi sub ochii tăi, niciun cuvânt nu poate fi suficient de bun. Aleg să-ţi spun, de ziua ei, care este cea mai mare dorinţă pe care o am eu. Pare puţin egoist, dar asta simt nevoia să fac astăzi.

Mi-am dorit să fiu un părinte bun şi, în ciuda momentelor în care cred că sunt o eroare de mamă, ştiu că sunt cea mai bună mamă pe care Petra o poate avea. Iar ea este pentru mine cel mai bun copil pe care pot să-l am. Un sentiment pe care mă bucur să-l trăiesc sincer şi pe care vreau să îl păstrez nealterat, indiferent care vor fi cărările pe care ea va păşi. Ştiu cât de important e ca Petra să rămână cel mai bun copil pentru mine – nu un copil care să fie aşa cum am visat eu, nu un copil care să-mi repare greşelile pe care le-am făcut eu şi în niciun caz un copil care să-mi satisfacă sau să-mi distrugă nişte aşteptări. Îmi doresc să nu am nicio aşteptare. Să mă bucur de ea aşa cum creşte, aşa cum alege ea să devină, aşa cum este. Să îi fiu alături. Nu ghid, nu sfătuitor, nu judecător. Alături şi atât.

Să nu crezi că va fi uşor. Nici eu nu cred asta. Ştiu că diferenţele şi conflictele dintre generaţii există, că nu sunt doar un mit, iar anumite comportamente şi credinţe pe care le-am moştenit cu toţii sunt foarte greu de ţinut în frâu. Că voi reuşi sau nu, doar timpul o va dovedi.

Şi ca să ies puţin din zona asta puţin speriată-emoţionată-de-a-dreptul-terifiată în faţa a ceea ce va fi, te invit la o incursiune prin câteva imagini cu LumeaMică cea călătoare, de la primul său zbor până la cele mai recente incursiuni.

La mulţi ani iubita noastră!

Şi nu în ultimul rând, la mulţi ani tatălui meu, pentru că astăzi este o dublă aniversare în familie. Tatălui meu îi sunt recunoscătoare pentru simplul fapt că exist, pentru că s-a luptat mereu pentru ca noi să nu suferim de lipsuri şi să nu ştim ce înseamnă stresul zilei de mâine, pentru că nu a refuzat niciodată să mă ajute şi pentru că m-a învăţat să fiu un om corect, căruia să nu-i fie niciodată ruşine de faptele sale. Tot lui îi sunt recunoscătoare pentru iubirea faţă de călătorii, cai, motociclete sau alte lucruri pe care poate că nu a vrut să le moştenesc, cel puţin nu în totalitate 🙂  Dar eu rămân recunoscătoare.

This slideshow requires JavaScript.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.