Călare spre Rusia (IV)

Uite-mă. Am ajuns în faţa Rusiei, mă uit la sânul ei rotund şi alb. Da, da, căci pe vremea aceea era încă Mama Rusie, nu cizma care apasă acum greu pe grumazul altor ţări. Mă uit, vorba vine, cam din depărtare, că luasem hotărârea să trecem graniţa în fapt de seară. Pentru că din România în Rep. Moldova stătusem o veşnicie, iar din Moldova în Ucraina, două veşnicii jumate, ne-am gândit că ar fi dăştept din partea noastră să ne punem în coadă seara, pe la 8 jumătate. Ca rută, eram pe drumul dinspre Kiev spre Moscova.