Călare spre Rusia (III)

Urcasem pe bac cum ai urca domnia ta de pe stradă pe bordură, numai că ale mele, ponton și bac, se mişcau amândouă. În contratimp. Deloc nu-mi plăcuse experienţa şi aşteptam cu groază debarcarea pe malul ucrainean al Nistrului. Pe vaca de data trecută am lăsat-o frumuşel în Moldova. Plimbarea peste apă a fost una de secolul al 17-lea. Mă rog, nu ştiu ce maşinării s-au inventat pe atunci, însă un scripete şi-o frânghie tot vor fi avut dânșii. Cam aşa pluteam şi noi, legaţi cu un odgon de la un mal la celălalt. Procedura de parcare includea o cange cu care se împingea zdavăn toata pluta până la alinierea nu tocmai perfectă cu pontonul. Apoi iar hopa de pe bordura plutitoare pe pontonul mișcător. Domnul cu cangea mi-a povestit nemulţumit că: „nu e posibil ca într-o ţară care face rachete să tragi bacul cu sfoara.” (Rachete??) Nevastă-sa, în schimb, când a venit scorțoasă să ne ceară bani, a fost la rându-i nemulţumită că în loc de 80 de lei moldoveneşti cât mi-a ...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Ina a absolvit psihologia şi după un parcurs profesional în câteva multinaţionale, a ales să-şi asorteze studiile cu munca absolvind astfel şi un master în comunicare. De călătorit e îndrăgostită de când era copil, de aceea a decis să împărtăşească impresii din incursiunile sale.