Curăţenia de primăvară se face, în primul rând, în cap

Curăţenia de primăvară se face, în primul rând, în cap

M-am uitat în capul meu, la un moment dat. M-am oprit din ceea ce făceam – cu mintea, cu mâinile, cu picioarele – şi am aruncat o privire în mintea mea. Şi vai de mine, de haos şi aglomeraţie am găsit! Era o mega petrecere acolo, cu multe lucruri adunate, colorate, frumoase, vesele şi entuziaste. Dar mi-am dat seama repede că entuziasmul acela arăta ca o beţie, iar ceea ce părea veselie era, de fapt, o isterie. Şi că în spatele artificiilor, se ascundeau în întuneric câteva lucruri preţioase, ignorate, uitate sau amânate.

M-am speriat.

Am stat aşa speriată, o vreme, neştiind cum să fac, simţindu-mă copleşită. Ca atunci când în casa ta s-a făcut atât de dezordine şi e aşa o debandadă că, în loc să te apuci de făcut curat, îţi vine să ieşi pe uşă şi să nu te mai întorci. Hai că ai păţit-o şi tu, măcar o dată. Nasol e că nu poţi să închizi uşa minţii pentru prea mult timp.

Aşa că am înghiţit în sec, am acceptat realitatea şi m-am apucat de făcut curat. Că tot vine primăvara şi merită să o întâmpin cu bucuria şi energia pe care o simt când florile şi frunzuliţele ies la lumină, în grădină. Să nu-ţi imaginezi că am şi reuşit, lucrez încă la asta, în porţii mici, sperând până în ultima clipă că nu va trebui să arunc şi acel scaun şchiop, pe care poate că îl voi repara într-o zi, sau acele caiete şi agende, pe care sigur le voi folosi cândva. Dar încet, încet, descopăr că nu există jumătate de curăţenie, aşa cum nu există două minţi, una pe care să o ţin curată, pentru musafiri, şi alta în care să îndes tot ce aş pofti eu să îndes. Mintea mea nu are pod.

Nu vreau să îţi spun ce fac, nu e nici de laudă, nici de exemplu. Sper doar să pot să o duc până la capăt şi să nu mai fac niciodată ceea ce am făcut aici, să nu mai vreau atât de multe poveşti pentru mine, toate deodată. Şi dacă te las în ceaţă e tocmai pentru că vreau să te invit şi pe tine, odată cu primăvara, să te uiţi în mintea ta şi să te apuci de curăţenie.

Succes!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.