De când s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în Colectiv, am tot încercat să mă abţin de la comentarii, să rămân în cochilia mea şi să mă gândesc la formele realiste prin care aş putea ajuta, cu adevărat, la ceea ce va fi România în viitor. Uneori m-au luat însă supărarea sau furia pe nepregătite şi m-am trezit exprimând sau rezonând în mod public cu anumite opinii din online. Mi-a părut rău, nu pentru că vorbele mi-au fost interpretate sau pentru că am fost judecată, ci pentru că nu am ştiut să tac. Nu înseamnă că ceea ce cred acum e mult diferit, înseamnă doar că am eşuat să exprim aşa cum trebuie ceea ce gândeam.

Ceea ce voi încerca să fac de acum înainte va fi să las părerile subiective deoparte şi să contribui la o ţară mai bună, dar în limitele cunoştinţelor mele şi aşa cum pot şi cum mă pricep eu să o fac. Nu ştiu nimic despre politicieni, foşti sau viitori şi nu ştiu care ar fi soluţiile rapide sau oamenii care ar putea să ducă responsabilitatea schimbării. Nu am deschis televizorul de ani de zile, n-am urmărit nicio emisiune politică, mă fac vinovată de o mare ignoranţă în tot acest sector. Poate că sunt o naivă, dar eu sper că schimbările au loc atât în stradă, cât şi în afara ei, că cei din culise pot fi şi ei la fel de importanţi, că nu putem unii fără alţii. Că trebuie să facem fiecare ceea ce ştim să facem şi, dacă ne luptăm să o facem cât mai bine, va fi mai bine.

Unii avem copii. Putem începe cu ei şi cu educaţia lor, cu adevărata educaţie. Alţii avem blog, da, locul acela în care pieptănăm texte când ţara arde, în loc să ieşim în stradă şi să strigăm ceva, orice. De ce am rămâne în spatele tastelor? Uite de ce, iar aici vorbesc doar pentru mine, nu pentru alţii. E al doilea an în care suntem membri în Asociaţia de Ecoturism din România. Nu cred că am valorificat cum trebuie această oportunitate. Cu cât începem să-i cunoaştem mai bine pe ceilalţi membri din asociaţie, organizaţii sau afaceri care chiar demonstrează că se poate face ceva deosebit în ţara asta, cu atât simţim că lumea noastră mare e mică şi meschină, pentru că nu acordă suficientă atenţie realizărilor şi frumuseţilor din propria ogradă. Nu înseamnă că nu am scris despre România, dimpotrivă, atât noi, cât şi colaboratorii pe care i-am avut, am dovedit că nu ne ignorăm ţara. Dar se poate şi mai bine, asta e ideea, se poate şi mai bine.

Deşi nu am declarat asta public, decisesem deja, împreună cu Alex, că 2016 va fi anul în care vom cunoaşte şi vom promova cât mai mult România. Ne-am dat seama că e important pentru noi, pentru voi şi pentru toţi copiii din ţara asta, să călătorim la fel de mult pe la noi, ca şi prin Lumea Mare. Suntem la fel de convinşi că nu te poţi cunoaşte cu adevărat până când nu te confrunţi şi cu alte culturi, alte civilizaţii şi alte mentalităţi, dar ar trebui să găsim un echilibru în modul în care ne planificăm vacanţele. Să nu rămână România doar o destinaţie de weekend. Ne plângem de atât de mult timp ba că nu avem infrastructură, ba că nu avem servicii, ba că avem probleme cu oamenii, dar nu ne vedem bârna din ochi: alegerea noastră de a cheltui bani, şi uneori chiar mulţi, pe alte tărâmuri. Şi turismul din România cum şi din ce să crească? Dintr-o zi petrecută pe Valea Prahovei sau o noapte pe plajă la Vama Veche? Unul dintre cele mai citite articole de pe blogul nostru este cel în care recomandăm evadări de o zi din Bucureşti. La rând vin băile termale din Ungaria. Asta spune mult.

Vin străinii şi se îndrăgostesc de România, unii rămân chiar, am avut nenumărate dovezi că ştiu să exploreze şi să se bucure de ceea ce găsesc aici mai mult decât noi. Tot ei sunt consumatorii principali de ecoturism, tot ei au educaţia necesară pentru a înţelege ce înseamnă asta. Nu pot să nu mă întreb: vor mai veni ei dacă ţara va fi instabilă politic? Ce se va întâmpla cu toţi cei care au investit tot entuziasmul şi banii lor pentru a face ceva bun în România?

Mai există şi latura neplăcută, a celor care vin să profite şi găsesc România drept un teren de joacă virgin perfect pentru offroad sau vânătoare, ca să aleg doar două exemple. Şi uite aşa ajungem iar la politică şi corupţie. Suntem o ţară săracă, asta cred că e cea mai mare problemă. Cât timp va fi aşa, va fi şi corupţie, de la pădurar până la premier. Îmi doresc mult, de ani de zile, ca lucrurile să se schimbe. Dar e nevoie de timp. Timp pentru a şti ce vrem, pentru a ne educa, pentru a creşte lideri, pentru a respecta legile pe care singuri le cerem, pentru a ne apăra drepturile în mod constant, nu doar în momente de criză, pentru  a învăţa să ne iubim din nou ţara, pentru a vorbi despre ea cu acelaşi entuziasm cu care o fac cei ce o vizitează.

Poveşti şi proiecte frumoase din Fundata şi Pădurea Craiului aşteaptă să fie povestite, ca un început al planului ce va continua în 2016. Momentan alegem să păstrăm tăcerea, să lucrăm la lucrurile la care ştim că avem nevoie să lucrăm în culise, cu mai multă dedicaţie. Cât va dura? Nu ştiu, atât timp cât va fi nevoie, sau până când vom fi din nou în stare să povestim, respectiv să ascultăm.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!