Ani de zile m-am tot plâns de convalescenţa post călătorie, de starea aceea bleagă aflată între relaxarea dată de o vacanţă reuşită şi nevoia de a reveni cu picioarele în realitate, acolo unde mă aşteaptă treburi, responsabilităţi şi chestii care au prea mult a face cu rutina şi obişnuinţele ca să mă mai entuziasmeze. M-am simţit de fiecare dată ca şi cum mi-ar fi fost extirpat un organ şi ar fi trebuit să pretind că sunt întreagă. Şi ca totul să fie şi mai rău, m-a încercat şi vinovăţia pentru toată această inabilitate de a-mi reintra rapid in ritm. Asta până când, într-o bună zi, mi-am spus că nu am niciun şef şi niciun serviciu la care să semnez condica şi că aş putea să îmi acord o zi sau două, să zac sau să spăl rufe, fără să mă concentrez la nimic altceva. A fost puţin mai bine, dar tot m-am simţit bolnavă aproape o săptămână. Mi s-a spus deseori că cel mai bun remediu pentru trauma post-extracţie-de-inimă dintr-o călătorie e să planifici alta. Am crezut că aşa e, dar nu am putut niciodată, dar niciodată, să fac asta.

Abia începutul acestui an a venit cu răspunsul şi acum ştiu care e reţeta şi ce trebuie să fac pentru a-mi reveni fără să mă simt vinovată. Şi îţi recomand şi ţie să îmi urmezi la un moment dat exemplul: modalitatea cea mai bună pentru a te trata este să îţi aminteşti cum a fost în vacanţă, să rumegi amintiri şi să foloseşti starea ta cu spor într-un scop util, anume adunarea tuturor impresiilor şi imaginilor într-un jurnal al călătoriei. Şi aici nu mă refer la ceea ce ar putea apărea pe un blog, asta mie cel puţin mie poate să îmi ia şi un an. Pentru un articol pe blog lucrez mult, scriu şi rescriu, prelucrez sute de imagini şi aşa mai departe. Aş obosi numai la gândul că ar trebui să încerc asta. Vorbesc despre un jurnal personal de călătorie, ceva doar pentru tine sau pentru familia ta, un loc în care să aduni poze, bilete, suveniruri, locuri, impresii calde, nepieptănate.

Jurnal-Calatorie-Oman-9323

Am primit un astfel de jurnal, gol şi numai bun de completat, de la Elena şi Florentin (mulţumesc din suflet!), cadou la una dintre aniversările cu Poveşti din LumeaMare. Mi-a plăcut mult ideea şi l-am păstrat cu grijă, până acum. Iar în săptămâna în care s-a scurs de la revenirea din Oman, am rescris în el ceva notiţe de pe drum, am ales dintre miile de imagini doar pe cele care reprezentau momentele cele mai importante ale excursiei, am pus acolo suveniruri, biletele, chiar şi două schiţe desenate de mâna mea, în vacanţă. Petra a completat şi ea pe ici pe colo cu propriile impresii, am ales împreună cele mai frumoase monumente, cele mai uimitoare peisaje, cele mai emoţionante experienţe sau cele mai delicioase mese. Toată treaba asta mi-a luat vreo şase zile şi o medie de trei ore pe zi, aproximativ (poţi să vezi o mică selecţie mai jos). Dacă tu ai serviciu şi nu ai acest răgaz de timp, nu trebuie să te descurajezi, sunt sigură că vei găsi o oră pe zi ca să lucrezi la aşa ceva şi, chiar de îţi va lua trei săptămâni, tot vei rămâne cu o amintire extraordinară şi un obiect la care vei reveni cu drag de fiecare dată când ţi se va face dor de vacanţă.

Jurnal-Calatorie-Oman-9326

Jurnal-Calatorie-Oman-9328

Jurnal-Calatorie-Oman-9331

Jurnal-Calatorie-Oman-9332

Jurnal-Calatorie-Oman-9333

Jurnal-Calatorie-Oman-9334

Jurnal-Calatorie-Oman-9335

Jurnal-Calatorie-Oman-9336

Jurnal-Calatorie-Oman-9337

Jurnal-Calatorie-Oman-9338

Jurnal-Calatorie-Oman-9341

Există albume pretipărite pentru aşa ceva, dar eu îmi propun să-mi creez propriul album data viitoare. Un caiet frumos de schițe, cu foi albe grosuțe, poate fi un punct de pornire suficient. Dacă nu ai în casă imprimantă color e chiar mai bine să nu fii restricţionat de un format prestabilit. Iar toţi cei implicaţi pot contribui: cu desene, citate, poate fragmente din legende sau poveşti. Dacă eşti tu creatorul fiecărei pagini, rezultatul va fi mult mai aproape de o experienţă autentică.

Aşadar eu am avut nevoie de o săptămână ca să mă tratez. Şi mai am încă multe imagini de revăzut, rânduri de scris şi poveşti de spus. Seherezada revine.

În final îţi doresc un an bun, în care să faci lucrurile care îţi plac, cum doreşti şi acolo unde visezi. Bineînţeles că îţi doresc să călătoreşti şi să te bucuri de tot ceea ce are lumea aceasta mare de oferit. Şi îmi mai doresc, pentru noi toţi, să fie pace, pentru că dacă asta nu e, nimic nu e…

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.