Ani de zile m-am tot plâns de convalescenţa post călătorie, de starea aceea bleagă aflată între relaxarea dată de o vacanţă reuşită şi nevoia de a reveni cu picioarele în realitate, acolo unde mă aşteaptă treburi, responsabilităţi şi chestii care au prea mult a face cu rutina şi obişnuinţele ca să mă mai entuziasmeze. M-am simţit de fiecare dată ca şi cum mi-ar fi fost extirpat un organ şi ar fi trebuit să pretind că sunt întreagă. Şi ca totul să fie şi mai rău, m-a încercat şi vinovăţia pentru toată această inabilitate de a-mi reintra rapid in ritm. Asta până când, într-o bună zi, mi-am spus că nu am niciun şef şi niciun serviciu la care să semnez condica şi că aş putea să îmi acord o zi sau două, să zac sau să spăl rufe, fără să mă concentrez la nimic altceva. A fost puţin mai bine, dar tot m-am simţit bolnavă aproape o săptămână. Mi s-a spus deseori că cel mai bun remediu pentru trauma post-extracţie-de-inimă dintr-o călătorie e să planifici alta. Am crezut că aşa e, dar nu am putut...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.