Călătorie în lumea pionierilor

Călătorie în lumea pionierilor

Mă întorceam cu fetiţa mea de la cor când am auzit-o cântând, cu multă mândrie şi importanţă: „Şoimii patriei, şoimii patriei, spre lumină vom zbura; şoimii patriei, şoimii patriei , pentru tine ţara mea”

M-am oprit în mijlocul străzii şi am întrebat-o de unde ştie melodia. Mi-a răspus că a făcut-o la cor. Nu mi-a venit să cred, am crezut că glumeşte. În scurt timp după asta am aflat de concertul pe care dirijorul Voicu Popescu şi Corul de Copii Radio, împreună cu grupul coral Sound, îl pregăteau: Salut voios de pionier!

Aseară am fost la acest concert. Am avut, ca toată lumea, reţineri până în ultima clipă. Mă întrebam de ce trebuie să răscolim un trecut care nu a fost tocmai unul fericit, de ce trebuie să ne infectăm auzul, din nou, cu cele mai nesuferite cântece patriotice. Nu puteam să nu mă gândesc la orele petrecute în soarele insuportabil al verii, pentru a pregăti lozincile de 23 august, la practica agricolă la cartofi în frigul unei ierni venite timpuriu sau alte „delicii” comuniste.

Răspunsul a venit la începutul spectacolului: pentru copil totul e frumos, totul e de ciocolată. Şi mi-am dat seama că şoimii, pionierii şi manifestările de 23 august au făcut parte din copilăria noastră. Am trăit în condiţii grele, ne-am spălat cu apă rece în tabere şi nu am avut alt desert decât eugeniile, ne-am făcut curte ajutându-ne la cărat cartofi sau am profitat de pregătirile pentru marea zi naţională pentru a ne bucura că scăpăm puţin de şcoală. Ştiam că nu e bine dar copilăria noastră îşi găsea singură cursul.

Privind ieri copiii de pe scenă îmbrăcaţi în pionieri mi-a venit să plâng. Nu de dorul comunismului, doamne fereşte, ci de dorul copilăriei. Cântecele patriotice s-au îmbinat cu versuri de copii, cu jocuri şi refrene mai puţin mobilizatoare, dar atât de inocente şi de frumoase în simplitatea lor. Copilul meu, aflat în rândul de şoimi, nu le ştie şi probabil nu le va şti niciodată. Este mai bogată şi mai liberă generaţia de astăzi? Nu sunt sigură că ştiu să răspund.

Am reuşit cu brio să ignor versurile şi să apreciez armoniile şi mi-am adus aminte de propriile mele experienţe de la cor. Spectacolul a fost deosebit din punct de vedere al realizării şi regiei, perfect prin frumuseţea vocilor de copii.

Când la final a apărut steagul găurit şi aceleaşi voci au început să cânte „O, ce veste minunată” şocul emotiv a fost extraordinar şi l-am simţit rezonând în mulţi dintre spectatori. Nu ştiu cât au înţeles talentaţii micuţi din Corul de Copii Radio din semnificaţia acestei incursiuni în trecut, însă noi aştia care am fost cu adevărat pionieri, care l-am cunoscut pe Moş Gerilă, nu putem decât să le mulţumim pentru cadoul oferit şi să le dorim să se bucure, în sensul bun, de Moş Crăciun cel adevărat, de copilăria pe care au şansa să şi-o trăiască cu mult mai multă libertate.

Mai multe fotografii găsiţi în Albumul lui Alex

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.