Portretul unui popor: nora perfectă în India

Nu trebuie să citeşti numai ghiduri sau jurnale de călătorie pentru a înţelege personalitatea unei ţări sau spiritul unui popor. De cele mai multe ori, în ciuda unor exagerări necesare literaturii sau ficţiunii, cele mai frumoase portrete reies din cărţile scrise de autori buni, capabili să ilustreze în mod inspirat mediul în care trăiesc.

Zarvă în livada de guave este o carte despre care nu ştiam nimic (nici despre aceste fructe nu auzisem) dar care m-a intrigat prin titlul său şi prin promisiunea unei “satire duioase”. Este romanul de debut al unei tinere scriitoare, Kiran Desai, foarte talentată! Lucru dovedit de faptul ca acum ea este recunoscută drept una dintre cele mai apreciate si cunoscute autoare indiene.

Şi ca să vedeţi la ce mă refeream în introducere, vă propun un citat din  filele cărţii şi în mare parte din viaţa în India:

“La un moment dat, orice familie care are un fiu trebuie să-şi facă rost de o noră. Fata care se va căsători cu fiul casei trebuie să fie de familie bună. Trebuie să aibă o personalitate plăcută. Caracterul trebuie să îi fie decent, nu neruşinat şi îndrăzneţ. Fata trebuie să ţină ochii plecaţi şi, dat fiind că e umilă şi timidă, trebuie să ţină şi capul plecat. Nimeni nu vrea o fată care să se uite drept la oameni cu ochi bulbucaţi ca de broască. Trebuie să aibă pielea deschisă la culoare, dar, dacă e mai întunecată, zestrea trebuie să includă măcar unul din următoarele articole: un televizor, un frigider, un dulap de metal Godrej şi poate chiar un scuter. Fata asta trebuie să fie studentă şi să demonstreze aptitudini într-o mulţime de domenii diferite. Când cântă, vocea trebuie să-i fie dulce ca mierea şi să aducă bucurie şi lacrimi în ochi. Când dansează, oamenii trebuie să exclame: Uau! cu o încântare plină de uimire. Dar ar trebui să i se pună în vedere că nu va mai dansa şi nu va mai cânta după căsătorie ca să nu aducă ruşine familiei. Fata trebuie să-şi ia toate examenele printre primii, dar să asculte cu atenţie ceea ce-i predică potenţialii socri pe teme la care ei înşişi au rămas repetenţi în gimnaziu.

Nu trebuie să fie şchioapă. Trebuie să meargă delicat, cu paşi mici pe sub sari. Să nu facă paşii mari şi nici să nu dea din picioare ca un cal. Trebuie să stea tăcută, cu genunchii strânşi. Trebuie să vorbeasă puţin, ca să arate că poate, dar nu prea mult. Trebuie să spună un cuvânt, poate două, însă doar după ce a fost conjurată şi implorată de câteva ori.

…..

Nu trebuie să fie grasă. Trebuie să fie durdulie în mod plăcut, cu şolduri late şi sâni mari, dar cu talie zveltă. Deşi generoasă şi bine-crescută, fata asta trebuie să fie econoamă, genul care nu iroseşte averea familiei. O fată care, deşi tăcută, să poată să strige cu glas tare preţurile legumelor şi să se târguiască abil cu toţi vânzătorii, să le recunoască toate trucurile murdare şi să le dea în vileag. Discuţiile despre soţ şi despre copii trebuie să o jeneze şi s-o facă aşa timidă, încât să-şi ascundă faţa roşie ca un boboc de trandafir în pliurile sariului.

Apoi, dacă îndeplineşte toate cerinţele unui caracter sănătos şi ale unor realizări impresionante, dacă părinţii ei sunt de acord să suporte toate contribuţiile financiare aferente, dacă ghicitorii hotărăsc că stelele sunt favorabile şi planetele compatibile, toţi pot râde uşuraţi, o pot lua de bărbie şi îi pot spune că e exact ceea ce căutau, că le va fi ca o fiica în casă. În definitiv, e vorba de familia băiatului. Au dreptul la sentimentul lor de mândrie.”

Nu am mâncat guave până să citesc această carte şi nu am observat să se găsească la noi. Dar le-am găsit atunci când am fost în Egipt. Sunt delicioase şi puţin acrişoare, ca şi cartea… O recomand, dacă reuşiţi să treceţi de partea de început în care aveţi senzaţia că nu se întâmplă nimic şi să vă adaptaţi la un alt mod de viaţă şi gândire, o veţi găsi încântătoare!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.