Citeam mai înainte articolul Andrei despre sentimentul de intoxicaţie ce te poate cuprinde în avalanşa de kitch şi false urări de Crăciun. Şi oscilam între a fi de acord şi a mă revolta. Într-un fel e urât să te superi pentru că ai primit o urare. Dar da, e la fel de urât să trimiţi un mass mail sau mesaj, pe orice fel de canal, fie el clasicul mail sau mai populatele twitter şi facebook, fără să te gândeşti măcar câteva minute la ceea ce ai vrea să transmiţi respectivei persoane.

O urare este înainte de toate o treabă personală. E ca un cadou, poate mai mult decât atât. Eu de exemplu nu fac niciodată cadou bani, chiar dacă aflu că restul găştii procedează aşa şi că sărbătoritul (sau mă rog, “beneficiarul”) şi-ar dori nu ştiu ce pereche nouă de cizme. Mi se pare pur şi simplu orbil! Şi o învăt pe cea mică să pună în orice pungă de cadou o felicitare personalizată, dacă nu făcută de mânuţa ei (deşi aşa se întâmplă cel mai des, de la cea mai fragedă vârstă), măcar cu un mesaj adresat celui ce va primi, nu oricui s-o nimeri.

Astăzi m-am jucat pe harta Crăciunului lansată de Petrom pe facebook. O idee frumoasă în sine, o aplicaţie simpatică, foarte frumos realizată, în cadrul căreia poţi trimite steluţe, luminite, inimioare sau trenuleţe celor dragi. Un singur lucru mi-a lipsit (sau anti-tehnicus cum sunt nu am descoperit asta 🙂 ) un câmp în care să scriu eu acolo un mesaj personal. Se aude? 😉

Puteţi să vă jucaţi şi voi însă nu uitaţi că orice prieten se va bucura mai mult de vocea voastră sau de un mesaj în care să-i demonstraţi că nu este doar o adresă de mail printre altele! Mai nou avem sute de prieteni virtuali şi o să mă întrebaţi cum să faceţi asta pentru fiecare în parte. Hai să vă spun eu cum: n-o faceţi! Mai bine deloc decât în masă!

PS 1: Anul acesta familia LumeaMare merge la colindat – adică eu, Alex şi LumeaMică. Am avut un an greu, trebuie să recunoaştem. Poate că nu avem bani să facem cadouri tutoror celor care ar merita dar asta însă nu înseamnă că nu putem să oferim un colind. Sper ca prietenii şi cei care ne vor primi să se bucure ca şi noi de acest lucru simplu şi frumos. Sper să re-învăţăm să primim şi să oferim urări. Şi nu cred că e nevoie de Crăciun pentru asta dar dacă o astfel de sărbătoare ne determină să fim mai atenţi la cei din jur fie, hai să iubim Crăciunul, până la urmă gândul bun şi conţinutul trebuie să conteze mai mult decât umplutura strălucitoare şi trecătoare a ambalajului.

PS 2: Pentru cei care nu mai suporta Crăciunul sau nu mai cred în Moşu, vă rog vorbiţi cu un copil şi lăsaţi-l să vă explice, sigur o să vă amintiţi că există!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!