La Nea Ştefan

La Nea Ştefan

În toată agitaţia şi ambiţia asta românească de a construi cât mai mare, cât mai spectaculos, cât mai colorat, reuşim uneori să descoperim şi câteva locuri drăguţe, care nu ţin musai să transforme peisajul şi să te ducă cu gândul la alte ţări… fiecare la altă ţară, bineînţeles! Se pare că suntem atât de nemulţumiţi de România încât am decis să ne răzbunăm pe noi înşine distrugând cu clară intenţie tot ceea ce străinul şi turistul ar aprecia, adică specificul unei zone. Nea Ştefan a reuşit totuşi să păstreze ideea de cabană de munte şi îi suntem recunoscători pentru asta. Pensiunea sa îi poartă numele, iar „La Nea Ştefan” din Moeciu de Sus  nu ai niciun motiv să nu te simţi bine. Camerele sunt spaţioase şi dotate cu tot ce ai nevoie (inclusiv TV, frigider şi uscător de păr), e cald, e bine, dacă ţi-e foame poţi să cobori la restaurant sau să îţi pregăteşti propriul grătar în curte, iar de zburdat ai loc suficient, pentru că spaţiul este generos! Abia aştept să vin aici şi vara, să văd cum au crescut cei doi ciobăneşti mioritici (care la trei luni sunt cât mine când se ridică în picioare) să stau cu o carte în mână într-un balansoar sau pe malul răului care trece chiar prin spate. Aruncaţi un ochi pe preţuri şi veţi vedea că sunt mai mult decât decente. Nea Ştefan este o gazdă veselă şi binevoitoare care încearcă să facă ceva diferit, respectându-şi clienţii. Să sperăm însă că şi clienţii vor învăţa, în timp, să respecte tot ceea ce înseamnă munca din spatele unui astfel de loc, nu e deloc simplu!

Pe mine personal cel mai mult m-au entuziasmat camera cu pereţii din bârne de lemn de la etajul 2 şi patul uriaş! M-am amuzat când am avut senzaţia că îmi va curge în cap apa trasă la o toaletă de deasupra patului dar am zis că prefer asta (doar la nivelul de sunet!) decât să renunţ la culoarea şi atingerea caldă a lemnului. Trebuie să mă susţineţi şi să nu-l lăsaţi niciodată pe Nea Ştefan să schimbe asta, chiar dacă am înţeles că se fac eforturi speciale pentru a menţine căldurica aceea plăcută din camerele de sus. M-a încântat şi spaţiul din curte, ideal pentru o ieşire cu cei mai mici membri din familie.

Și tot aici am aflat că dacă soțul meu cere pizdulici nu trebuie să îmi sun avocatul! Pentru timizi se mai cheamă și mușchi evantai (dacă am reținut bine) și promite a fi delicios. Nu e în meniu dar nu strică să întrebați, eu abia aștept să gust, dacă o să am noroc! Întrebați și voi ce e de casă și tradițional, sigur veți gusta ceva bun. Cârnăciorii de exemplu sunt geniali iar palinca merge la fix cu peisajul rece de iarnă!

Aşa că vă recomand cu toată încrederea să treceţi pe la Nea Ştefan atunci când ajungeţi la Moeciu de Sus şi să ne spuneţi şi nouă cum vi s-a părut!

Iar pe luni promitem să postăm mai multe poveşti şi imagini din zonă!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.