Declaraţia de fericire (56)

Declaraţia de fericire (56)

Te aşteptai să spun că de ziua femeii am fost fericită? Ei bine, da, sunt previzibilă….

Sunt extraordinare sărbătorile astea pentru simplul motiv că ne întorc atenţia mai mult către noi şi ceilalţi, ca oameni care existăm şi în afara serviciului, obligaţiilor, nevoilor şi neamului. Ne aduc aminte că suntem importanţi şi ne-aduc-aminte-că-trebuie-să-le-aducem-aminte şi celorlalţi că sunt importanţi pentru noi. Apropo, cele mai multe urări le-am primit de la femei, hmmm. Trecând peste asta, ieri am avut un moment de maximă fericire pentru că sunt femeie. M-a cuprins aşa, deodată, pe stradă, venind cumva de nicăieri. Le luasem mamei şi fetiţei mele câte o carte şi mă îndreptam spre şcoală. Urma să am o după amiază frumoasă, cu o ieşire la pizza cu LumeaMică, o vizită împreună la Heidi Choco Wolrd (va povestesc separat despre asta, pentru că e genial!), un ceai cu planuri pentru Poveşti din LumeaMare la Ceainăria GreenTea. Dar nu doar programul ce urma mă făcea atât de fericită ci pur şi simplu ideea că a fi femeie este o mare minune. Pe care unele dintre noi trebuie să învăţăm să o conştientizăm.

Toată viaţa mi-am dorit să fiu băiat. Poate ca din revoltă, poate că din nevoia de a fi altfel, poate că din lipsa de încredere, nu cred că are sens acum să mă analizez prea mult. Nu m-am simţit niciodată prea bine în fustă, nu mi-a plăcut machiajul, mersul la coafor, discuţiile despre ţoale sau gătit, toate astea mă plictisesc într-o aşa măsură încât uneori cad în extrema cealaltă, când mă uit la mine şi îmi vine să mă iau la palme, pentru că undeva în adâncurile mele ştiu că o femeie nu ar trebui să arate aşa.

Dar ieri am fost fericită. M-am bucurat că sunt ciudată şi dificilă, că am putut trăi miracolul de a aduce pe lume un copil, că pot fi femeie şi pot totodată să merg pe motor, că mă simt vinovată când mănânc prea multă ciocolată, că sunt iubită, că sunt lemn tănase la toate aspectele tehnice ale vieţii, că sunt înconjurată de alte femei minunate în LumeaMare, etc, etc.

Probabil că a fi mulţumit cu ceea ce eşti este una dintre cele mai mari provocări ale vieţii. Dar dacă ne gândim bine nu e decât o chestiune de percepţie, de opţiune personală. De ce să alegi că nu-ţi place de tine când poţi să alegi opusul?

PS 2: azi dimineaţă m-am trezit profund nefericită, că aşa suntem noi femeile, schimbătoare. Şi mă credeţi sau nu, nu am reuşit să îmi schimb starea de spirit până acum, când am scris aceste rânduri. Încă o dată recomand această practică, scrie cât de des poţi despre ceea ce te face fericit/ă, funcţionează!

PS 1: diseară m-a invitat Manafu la o petrecere. Să nu mai spui la nimeni dar mă îmbrac în rochie. Şi cred că îmi pun şi patofi cu toc, na! 🙂

PS 3: ordinea la PS e intenţionată, ca să demonstrez ce sucită sunt!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.