Dacă ai ajuns în Belgia cu treburi sau de plăcere, eşti în apropiere de Liege şi ai la îndemâna o zi (sau măcar o jumătate) în care nu prea mai ştii ce să faci, află că am pentru tine o soluţie care ar putea să te încânte. Nu este chiar o vânătoare de lei sau de elefanţi, dar sunt convinsă că nici măcar nu ai fi fost pregătit pentru asta şi în plus oricum eşti împotriva acestor obiceiuri barbare. Cu toate astea, azi vei vedea lei. Şi elefanţi! Şi girafe şi cămile şi hipopotami şi rinoceri şi urşi şi maimuţici şi câte şi mai câte. Toate, la ele acasă. Nu, nu te duc la grădina zoologică. Te duc la Safari! Aşa-i că nu ştiai că în inima Europei poţi merge la Safari? Ei bine, uite că se poate! Dacă ai o maşină e perfect. Dacă nu, tot e bine. Mergem cu trenuleţul. Ai zis că ai doar o jumătate de zi? Bine, o să ne grăbim, iar data viitoare ne vom lua o zi întreagă. Pentru că avem atât de multe de văzut!
Monde Sauvage este un Safari-Park, cam la 25 km de Liege. De cum ai intrat pe poartă, începe magia. Numeroase specii de animale trăiesc aici în libertate şi vei fi mai aproape de ele, decât ai visat să o faci vreodată. Drumul se parcurge cu maşina proprie sau cu trenuleţul parcului. E bine să rămâi în maşină pe tot traseul şi pentru că aşa sunt regulile, dar şi pentru că nu cred să fi învaţat deja “hipopotama”, cu care la o adică te-ai putea descurca în încercarea de a explica animalelor că ai venit “în pace”. Uite, drumul trece doar la doi paşi de hipos.
Şi nici măcar nu ştiu dacă zebrele te-ar înţelege. Dar oricum vor veni să vorbească cu tine. Ele sunt maaare amatoare de discuţii. Şi de un pic de mângâiere.
Ceea ce o să te uimească, o să te încănte şi trag nădejde, o să te cuprindă pe tine însuţi la Monde Sauvage este totala relaxare, poate un pic de nepăsare, pe care o respiră animalele. O să te întrebi precis, dacă nu cumva în graba, agitaţia şi zarva existenţei noastre, nu suntem noi mai degrabă un spectacol pentru animalele care în înţelepciunea lor s-or fi întrebând, probabil, ce vrem noi oamenii de fapt, încotro alergăm atât de grăbiţi şi de ce nu suntem fericiţi cu un smoc de iarbă şi un loc la soare.
Ele ştiu atât de bine să savureze această fericire fundamentală care doar oamenilor li se pare neînsemnată: un loc la soare.
Eventual cu iubita, iubitul sau doar cu prietenii. Spune, tu de când nu ţi-ai mai luat o zi în care să nu faci nimic? O zi în care să stai cu picioarele pe pereţi. Sau pe o piatră! Şi să laşi soarele să te încălzească la tălpi.
Aşa că nu te mira dacă descoperi un pic de dispreţ în privirea dojenitoare a dromaderului, din vocabularul căruia cuvântul “grabă” lipseşte cu desăvârşire şi care din pricină ca nici nu te prea întelege, strâmbă un pic din nas când te vede.
Oricum aici ai să înveţi să-ţi iei timp să te uiţi atent la toate. Inima ta nu va şti dacă să bată mai incet, în ritm cu natura, pentru că tocmai ai învăţat o lecţie de la animale, sau dacă să o ia razna de fericire, pentru că … tocmai ai învăţat o lecţie de la animale. Uneori chiar eşti nevoit să o laşi mai moale. Pentru că dacă viţeluşii (îmi cer iertare că nu ştiu numele lor adevărat, dar oricum îmi place să-i alint aşa) au chef să-ţi stea în drum, nu poţi decât să aştepţi. Până când le vine cheful să facă altceva.
Oricum ziua e minunată şi parcă şi motorul maşinii tale a intrat în joc. A înţeles că azi nu trebuie să ajungi la muncă. Azi eşti doar la Monde Sauvage. Iar tu te bucuri mai departe de girafe, de rinoceri, de lupii albi, de bizoni, de elefanţi, de capre şi căpriţe şi fel de fel de păsări. Te bucuri de toate animalele. Nu ai vrea să se mai termine. Şi nici măcar nu se termină. Numai că ai ajuns în parcare. De aici ai voie să faci drumul mai departe pe jos. Sau dacă vrei, poţi să vezi un spectacol cu papagali sau un spectacol cu păsările răpitoare. Sau ai putea fi pe aproape când sunt hrănite focile. Pentru toate astea şi ca să-ţi poţi organiza timpul cât mai bine, există un orar. Trebuie doar să-l găseşti. Sau ai putea, indiferent de oră, să te ascunzi în răcoarea unui cort indian, sau să guşti ceva cu specific african sau regional (la Wallonie) în restaurantul parcului.
Dacă totuşi nu ai răbdare şi vrei să vezi ce comori mai poţi descoperi, hai s-o luam la drum.
Pe poteci răcoroase, printr-o pădure cu caracter nordamerican. Ştiu că ar fi frumos dacă ar fi aşa, dar animalele de pradă nu pot fi lăsate în libertate. Se spune c-ar fi fost o încercare, dar antilopele şi zebrele s-ar fi opus din răsputeri, s-ar fi dus cu plângeri fel de fel pe la ministere şi oficii şi cică ar fi avut câştig de cauză. Dar nici animalele de pradă nu sunt de plâns. Li s-au oferit locuri spaţioase, în care a fost reconstruit în măsura posibilităţilor, habitatul lor natural. Uite dacă nu am dreptate!
Nu poţi să pleci din Monde Sauvage fără să fi trecut pe la insula maimuţelor. E la fel de fascinantă ca de altfel tot ce aici te înconjoară. Chiar este o insulă, pe care doar îngrijitorii pot ajunge, pe poduri care se desfac după ce ei părăsesc insula. Pentru că maimuţelele trăiesc în semi sălbăticie, sau mai bine spus aproape în mediul lor natural, poţi sa le vezi în atitudini pe care mult mai rar, dacă nu cumva niciodată, le poţi surprinde la o grădină zoologică. Spre exemplu făcându-şi reciproc programul de frumuseţe (sau poate că-şi caută doar norocul în palmă) sau alăptându-şi puii.
Singurul lucru care te-ar putea întrista un pic în această pace fără de sfârşit, singura chestie care ar putea tulbura fermecătoarea idilă, este acest flăcăuaş necăjit pe care l-am surprins stând într-un colţ cu grijile lui.
N-aş fi vrut să-l las supărat, am încercat sa aflu ce-i cu el, am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta, dar fetele astea vorbăreţe şi după părerea mea cam băgăcioase,
mi-au spus să nu-l iau în seamă, cică aşa face el când vrea să se dea important.
Nu ţi-am arătat totul, dar trebuie să recunoşti că şi timpul a fost scurt. Dar acum ştii drumul. Poţi veni oricând şi singur. Când constaţi că eşti prea grăbit, când crezi că n-ar strica să te ardă din nou soarele la tălpi, când vrei să schimbi o vorbă cu zebrele sau pur şi simplu când înţelegi că nu eşti şi nici nu vrei să fii stăpânul universului.
Să nu uit, adresa completă este:
Monde Sauvage
Fange de Deigné, 3
4920 Aywaille
Belgique
Îţi doresc numai bine prietene. Şi un pic de tihnă!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
