Una rece şi una caldă, de weekend

Articolul acesta se dorea a fi mai lung şi aveam de gând să îl scriu de ieri dimineaţă, aşa cum vă povesteam aici. Nu mi-a ieşit aşa că voi alege un stil mai telegrafic, lăsând detaliile pe altădată.

Am plecat în weekend. Undeva aproape, să nu fim prea mult pe drum, în cele doar două prea puţine zile. Ţinta era Zărneşti – Plaiul Foii. Oprirea în Buşteni nu intra în planul iniţial, ceea ce dovedeşte că uneori e mai bine să nu te abaţi de la drum, mai ales când timpul e limitat.

Rece

„Hai că Petra nu mai ţine minte cum arată Babele şi Sfinxul, acuşi învaţă la şcoală şi ce or să zică oamenii ăia, că are părinţi călători care nu i-au arătat ţara”. Bun, hai să vedem cât costă telecabina. Oh, my God, cum ar zice românul, 150 de lei pentru toţi trei. Lumea Mică nu mai pote fi stăvilită acum, vrea sus cu orice preţ. Varianta pe jos e exclusă, dat fiind că nu suntem echipaţi şi e prea târziu.

Aşa că stă familia din LumeaMare la coadă şi cotizează 164 de lei (adult 64 sus jos, copil 36 sus jos). Ajungem sus la 15:20. Jos scria negru pe alb că e program până la 17:00. „La cât coboară ultima?” întrebăm. Răspunsul ne lasă fără grai: „La 15:45”. Ne uităm pe un semn unde scrie acelaşi lucru. Afară sunt două pe uşă, unul pe care scrie tot 15:45, altul pe care scrie 17:00. O şti omul ce spune, vorba eia, e de-al lor. Înjurăm mascat, pentru buna educaţie a copilului (chestii cu pisici şi alte animale), ne precipităm la ieşire, sărim peste „vreau kurtos mami”, târâm copilul în goana mare să vadă Babele fix 5 minute. De Sfinx nu se pune problema, e deja prea departe. E frumos şi soare şi apucăm să facem o poză din aia să inducă duşmanii în eroare, de genul: „uite ce bine ne simţim noi”.

În fine, nu e departe de adevăr, simţul umorului e sănătos la noi în familie. Fugim înapoi şi dăm de o coadă mare. Uriaşă. Facem un calcul şi ne dăm seama că, dacă ultima telecabină e la 15:45, nu avem nicio şansă să intrăm. Suntem ca pantofarii, în sandale (sport, e drept), fără geci, fără niciun bagaj la noi. Şi stăm un timp suficient să luăm şi să halim un kurtos, cineva măcar e fericit. La a treia telecabină intrăm şi noi, lăsând o coadă imensă în spate. Aflăm că ultima era la 17:00, totuşi.

Bilanţ: în România 5 minute te pot costa 150 de lei, dacă eşti fraier. Dar nu e mai urâtă din cauza asta.

Caldă

Seara ne prinde ceva mai fericiţi, la Plaiul Foii. Locul acela îşi ia revanşa pentru tot ce e rău în România. Aer, frumos, pensiuni puţine (şi scumpe, între 100 şi 180 dubla, din ce am întrebat), doar la Cabană e ok. 90 tripla, cu buda pe hol, dar e civilzat şi curat. Cortul e gratis momentan, fără alte amenajări, se pot folosi, la mica înţelegere, dotările din cabană. „Nu mai ţipaţi, deranjaţi turiştii”, şopteşte o mamă de la corturi copiilor. Nasol, după ce m-am simţit pantofar acum mă simt turist. V-am spus eu că am îmbătrânit. O să ne întoarcem acolo şi mai povestim după. De mers până nu se asfaltează şi se duce totul.

Soarele apune, Luna răsare, un moment magic, îl las pentru foto-declaraţia de fericire de miercuri.

Bilanţ: ce frumoasă e România!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent studiază artele plastice și fotografia, iar când rămâne timp mai scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.