Deşi îmi place muzica foarte mult, rar reuşesc să ajung pe la concerte. Fac ce fac şi rămân mereu fără buget, fix când cele mai mari nume ajung la noi pe scenă. Noroc cu prietenii. Uite aşa m-a scos Ina la concert Bon Jovi, tocmai la Viena, iar de curând m-a luat Mihaela de mână şi m-a dus la Jethro Tull, în Bucureşti. Şi dacă nu am fi fost implicaţi în promovarea WonderDay, dacă n-am fi fost şi noi o mică parte din această zi, cine ştie, am fi ratat poate că unul dintre cele mai frumoase evenimente din România de până acum. Nu vreau să fac afirmaţii absolute tocmai pentru că nu am pretenţia că am văzut tot şi ştiu tot ce mişcă în industria asta pe la noi. Dar ceea ce am găsit duminică la Mogoşoaia a fost mult peste orice aşteptări. Conceptul, organizarea, decorul, personajele, atmosfera, participanţii – toate m-au dus cu gândul la o ţară mult mai civilizată decât reuşeşte să fie România, de cele mai multe ori.
Noi am participat ca povestitori, alături de Ana-Maria Caia, Adriana Cocic şi Cezar Dumitru şi, în două sesiuni diferite, am povestit despre locuri şi experienţe minunate, în colţul dedicat călătorilor, Traveler’s Tale. Ne-a încurcat puţin gălăgia şi muzica de pe scenă, care se auzea şi în cortul nostru, dar până la urmă ne-am auzit şi sper că am reuşit să adăugăm şi noi o amintire frumoasă într-o zi care oricum a fost de poveste.
(mulţumesc Adriana şi Bogdan pentru aceste două poze, părinţii celui mai frumos şi cârlionţat bebe călător din tot evenimentul!)
Lăsând superlativele la o parte, am să enumăr câteva detalii care pe mine m-au impresionat:
– atmosfera relaxată, oamenii care stăteau pe păturici, alături de prieteni şi copii;
– personajele fantastice printre care fluturii luminaţi la ceas de noapte, senzaţia serii;
– terenul de badminton si copacul cu plăci de vinil;
– activităţile şi traseele pentru copii;
– elementele de decor şi semnele de orientare originale;
– standurile cu mâncare organizate pe tematici şi regiuni culinare (asiatic, italian, etc);
– posibilitatea de a bea un vin decent sau un cocktail, ca alternativă la bere;
– nimicurile frumoase şi creative care se vindeau în cort.
Şi sunt sigură că au mai fost şi alte detalii, în plus faţă de ceea ce ne interesa cel mai mult: muzica de calitate. Pe scenă au cântat Aylin, Tape Five, Moonlight Breakfast, Delilah şi… mult aşteptatul Asaf Avidan, o surpriză extraordinară pentru toată lumea. Dar aici e cazul să mă opresc şi să o las pe Ina să continue. Cine altcineva ar putea face asta mai bine ca ea? Ina, ai cuvântul:
Am așteptat concertul ăsta ca pe o zi cu soare într-un anotimp ploios. Deși mi-am asumat riscul de-a pleca din București, fix în weekendul în care venea el să ne cânte, am avut încredere că ajung atunci când trebuie și că o să fiu în fața scenei să-i ascult modulațiile incredibile ale vocii.
Cel mai prost lucru pe care poți să-l știi despre Asaf Avidan e doar piesa aia mixata, care se învârtea la un moment dat pe mai toate radiourile.
Cel mai bun lucru însă, ni s-a întâmplat nouă acum două seri, să-l ascultăm live, într-un concert acustic care mi-a întrecut toate așteptările. Omul face chestii din voce pe care cred că le mai făceau de exemplu marii maeștri ai picturii din pensulă, cu o precizie matematică.
Și știi de ce?
Pentru că i-a rupt una odată inima, na, d-aia.
Ne-a zis dânsul, între două fluierături, trei triluri, un gâlgâit și-o țiuitură: I am a musician. I became a musician 8 years ago because a girl broke my heart.
(Vezi tu? Unde nu-i femeie, nu-i suferință, și unde nu-i suferință nu e artă!)
Și-apoi ne-a povestit o dragoste de la 19 ani, care nu-i dragoste normală, că n-are cum la vârsta aia, it’s not logical, biological, it’s mythological. Normal, la 19 ani, după ce au trecut prin continents of love, prin Australia of love și-au făcut tiny koalas of love (hehe… ia uită-te tu la relația ta: faceți voi doi tiny koalas of love??) după toată tărășenia asta, s-o sfârșit treaba, al nostru a rămas cu sufletul franjuri și cu o despărțire mare cât o ruptură într-o falie tectonică, pentru că normal, despărțirea a fost… well, it was geological.
Am fost la multe concerte, am un clasor de bilete dintre care multe sunt de fapt festivaluri. Multe rău. Niciodată până acum însă n-am văzut așa o combinație între stand-up comedy, instant orchestra (era singur-singurel pe scenă numai că își înregistra sunetele de acompaniere direct acolo cu noi de față – pe pedala electrică mi-a șoptit Alexa) și precizie chirurgicală cu care îți vâră un vers sau o unduire a vocii fix în colțișorul tău cel mai întunecat și mai ascuns din inimă, o explodează și ți-o face țăndări, doar ca să ți-o adune la loc, apăsător și comprimat, în următorul vers.
Alex se întreba pe bună dreptate – ”și el mai vorbește normal mâine?” Eu cred că da, dar nu știu de ce cred așa.
În rest? Nu am setlistul concertului, îl am pe al meu.
Înainte de a ți-l zice, vreau să îți aduc aminte îndemnul pe care de fiecare dată l-am dat când am scris de vreun concert. Ieși din casă. Du-te, vezi cu ochii tăi, ascultă cu urechile tale. Nu la televizor. Gustă, pipăie, privește, fă-ți parte din tine și din ființa ta hobby-ul sau pasiunea ta (poate încă nedescoperită). Bucuria care vine din asta nu am eu pricepere s-o descriu din cuvinte. Știi de ce?
Pentru că e extraordinar de simplă…
Pentru că, dacă nu… într-o zi vom fi bătrâni, iubitule și ne vom gândi la toate poveștile pe care le-am fi putut spune.
https://www.youtube.com/watch?v=n7nxriUhFxI
https://www.youtube.com/watch?v=KtfIaX1kyFo
https://www.youtube.com/watch?v=cxy50giAQQQ
https://www.youtube.com/watch?v=X31SjB0SwOI
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
