Nu mi-am propus neaparat să fac asta, dar mă binedispune să dau peste proiecte colorate cu mesaj social din cadrul Cluj Capitală Europeană a Tineretului când mai ies prin oraş. Miercuri, 6 mai, am zărit o schelă mare pe bulevardul Eroilor, chiar lângă clopot. Aici trebuie că se întâmplă ceva, mi-am zis. Într-adevăr, după ce m-am apropiat şi i-am dat puţin târcoale am aflat ce se întâmpla. Construcţia avea o înălţime de 6 metri cu baza de 9 x 9 metri şi urma să fie umplută cu plăci mici din lemn ce aveau să poarte desenele trecătorilor.

Believe in Unity este denumirea proiectului care se vrea o manifestare artistică de masă. Ideea pe care îşi propune să o transmită este aceea că fiecare cetăţean al oraşului, prin ceea ce este şi face, reprezintă o parte care contează a oraşului. Mesajul invită la implicare pentru unitate: Clujul suntem noi.
Alături de schela metalică erau amplasate mese şi bănci, unde copii, tineri şi mai puţin tineri erau concentraţi asupra pensulelor şi culorilor. Fiecare avea în fată o plăcuţă din lemn pe care urma să deseneze ceva, orice, după puteri şi talent. Era suficient chiar şi un simplu mesaj colorat. Important era să participe şi să-şi aducă contribuţia la această instalaţie urbană prin propria culoare.


Am stat puţin de vorbă cu voluntarii care mi-au spus că toţi clujenii sunt invitaţi să se exprime prin culoare, nu doar copiii sau tinerii. Pentru că fiecare dintre noi este o piesă diferită în mozaicul oraşului. O piesă care contează. Toţi cei care zăboveau pentru o clipă, curioşi, erau invitaţi de către voluntari să se transforme în artişti de ocazie pentru câteva zeci de minute. L-am urmărit o vreme pe domnul Iurie Cojocaru, pictor, şi pe colegii dânsului cum se implicau concret stând de vorbă cu copii, încurajându-i. „Uite, mi-a spus, nu-i frumos a desenat cutare sau cutare? Copiii aceştia au diferite deficienţe şi uite cu câtă bucurie şi entuziasm şi-au făcut desenele. Şi cât sunt de mândri. Tu de ce n-ai putea?” Nu era un concurs de talente, ci o activitate simplă, plăcută, menită să aducă oamenii împreună. Fiind pe grabă, am preferat să-mi aduc altfel contribuţia la acest proiect.


Îmi propusesem să trec şi în weekend ca să urmăresc evoluţia completării acestei opere urbane comune a cetăţenilor oraşului, însă n-am reuşit să ajung în centru. Evenimentul trebuia să se desfăşoare până pe data de 17 mai 2015. Se pare că oamenii chiar s-au implicat, deoarece luni spre prânz n-am mai găsit aceeiaşi vânzoleală şi am realizat că mozaicul fusese deja completat în jumătate din timp. Probabil depăşind cu mult aşteptările legate de implicare.

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!