Viena pentru copii

Viena pentru copii

Povestea a început acum vreo 10 ani, când am ajuns pentru prima dată la Viena. Oraşul ăsta are ceva special. Sunt capitale pe care le vezi şi revezi cu plăcere şi fiecare loc pe care îl intâlneşti într-o călătorie are farmecul şi atracţiile lui. Şi există “acasă” – locul în care revii. Pentru mine “acasă” este Viena. Locul în care am revenit de cel puţin 5 ori până acum – hm, cam puţin, trebuie să mai lucrăm la asta (later edit: între timp cifra a mai crescut).
Acestea fiind spuse am considerat că ar trebui să îşi cunoască şi fetiţa mea, Petra,  locul. De fapt şi de drept numele ei se trage tot de aici, e un nume inspirat de Viena şi de acest ataşament pe care îl am.

Buuun, să sarim peste sentimentalisme şi să vă povestesc cum se poate “dixtra” un copil in Viena.

Ziua 1: zbor cu avionul, Petra îşi cară conştiincios băgăajelul ei pe roţi, roz, cu floricele şi prinţesă. Plin desigur cu jucării pe care le va folosi în procent de 10% dar măcar aşa am mai golit temporar dulapurile de la ea din cameră. Să nu zică lumea că are copilul prea multe jucării. Mulţumim şi pe această cale Austrian Airlines pentru că ne-a mai dotat cu încă două seturi de jucării pe care a trebuit să le înghesuim alături de noi achiziţii din Viena, în acelaşi bagaj.

Ajungem în Viena. Mami, adaptată la situaţia de criză şi hotărâtă să contribuie la economii albe pentru zilele negre din 2009, hotărăşte să aleagă calea ieftină de transport până la cazare. Sfârşeşte târând bagajul şi copilul cu trenul, cu autobuzul şi apoi puţin pe jos… GOD, nasol la vreme de criză financiară, nu mă mai joc.
Ajungem totuşi cu bine la destinaţie.

În prima seară s-au produs două mari evenimente. Prima a fost o plimbare cu trăsura din care Petra tot ce a înţeles a fost să fotografieze vitrine ornate festiv şi luminile de pe străzi. Acum sincer mă bucur că ea s-a bucurat de ceva măcar. În alte ordine de idei asta e exact ca plimbarea cu gondola din Veneţia, tot un fel de bani aruncaţi dar deh, măcar copilul are o scuză: e copil.
Al doilea mare eveniment a fost întâlnirea cu târgurile de Crăciun de la primărie şi punerea la încercare a nervilor mamei (şi probabil şi a vânzătorilor) prin pipăirea, admirarea (oaaaau, mami, uiteeee) şi studierea TUTUTOR obiectelor şi obiecţelelor de pe ele.
După o degustare de punci şi un cârnat mi-a mai venit moralul la loc… până când a descoperit plimbările cu poneiul de lângă primărie. Noroc că nu a durat mult. Dar când a văzut trenuleţul am zis hotărât NU. Îngheţasem deja suficient şi cam era ora de nani. Pentru copii. bineînţeles.

Ziua a doua

După ce am visat toată noaptea tarabele nenumărate de Crăciun şi pe Petra vrând să cumpere tot ce e pe ele, am apelat dis de dimineaţă la altă strategie. Am informat solemn copilul că are 10 euro pe zi din care să îşi cumpere ce doreşte ea (cam puţin sincer dat fiind că o figurină de un deget înălţime costa 4-5 euro).
Apoi am pornit spre destinaţiile pentru care chiar venisem.

Prima oprire a fost la Haus des Meeres, un fel de Aqua Zoo. Am văzut aici o grămadă de peşti şi reptile, am experimentat o mini pădure tropicală (inclusiv umiditatea şi ploile din ea) ne-am speriat de un şarpe mic, am admirat un Boa, ne-am mirat de cum se deplasează o caracatiţă, am râs de un cameleon, ne-am emoţionat la un căluţ de mare…. şi am vrut apoi la nivelul 0 .. unde era magazinul, bineînţeles.

Am ieşit de la acvariu şi am luat-o pe Mariahilfestrasse spre următorul obiectiv. Nu, vă înşelaţi, obiectivul nu se chema shopping. Asta până când am văzut la H&M nişte aripi de care avea nevoie pentru serbare şi unde mami a uitat în scurt timp de criza financiară şi a cheltuit în 30 de minute tot bugetul de pe ziua următoare pe ţoale pentru copil. Trăiască bancomatele că altfel spălam acum vase în Vienna…. mmm, ştiu şi eu, poate că nu era aşa rău.

Am ajuns într-un final şi la ZOOM, un super muzeu pt copii din zona MQ. Muzeul nu e chiar muzeu ci un fel de atelier de joacă şi educaţie cu diverse teme. Noi ne făcusem deja rezervare pe net la “Ocean”. Era singura secţiune în care nu conta aşa de mult limba, la celelalte oricum nu ar fi înţeles nimic deşi erau de departe mai interesante. În fine, în locul cu pricina îi lăsau pe copii să se joace o oră jumate într-un decor oceanic, cu tot felul de jucării şi jocuri, cu un fel de vapor pe care puteau experimenta cum e să fii la cârmă, la ochean, cum e să pescuieşti sau să ridici ancora, cum se îmbracă eschimoşii sau “reginele” de mare… s.a.m.d.

Spre seară Petra era deja lată de tot îşi dorea să ne întoarcem la hotel să ne jucăm jocuri …

Mie îmi era foame şi aş fi mers şi eu măcar odată la un restaurant că mă săturasem de cârnaţi şi dulciuri de pe stradă. Aşa că am făcut un pact. Ea a mers cu mine la restaurant, eu m-am jucat cu ea dame între îmbucături. Mă rog, o mai păcăleam să aranjeze piesele în timp ce încercam să degust nişte bucate franţuzeşti mi-nu-na-te, din alea puţine da bune de îţi vine să le venerezi… dar mă trezea din reverie vocea ei mică spunând “hai mami că mai ai două guriţe, haide”

Ziua a treia

Dimineaţa am pornit fuguţa, fuguţa spre Schoenbrunn. Aveam rezervare la teatrul de marionete şi era păcat să pierdem spectacolul. Şi bine că ne făcusem rezervare pentru că altfel n-am fi avut nicio şansă în fata asaltului grădiniţelor venite acolo din toate colţurile Austriei.
Ne-a uimit graţia şi frumuseţea marionetelor de lemn, muzica, decorul scenic, iar măiestria celor care le dau viaţa păpuşilor de lemn este cu adevărat de poveste.

Apoi ne-am împotmolit pentru vreo două ore în târgul de Crăciun, de nelipsit şi acolo, ca să ne continuăm incursiunea în viaţa copiilor imperiali în Muzeul Copiilor. Muzeu în care copiii se pot îmbrăca precum prinţesele sau prinţii, se pot juca în camera de joacă, pot să vadă cum trăiau odraselele de regi, care erau obiceiurile vremii, cum se îmbrăcau, parfumau, cum se construia un castel şi care erau diferenţele între viaţa nobilimii de atunci şi restul lumii. Un muzeu interactiv, cu teme şi diverse jocuri presărate pe tot parcursul lui.

După ce am ieşit de acolo am folosit la maxim cele două ore rămase pentru a merge la ZOO şi a face cunoştinţă cu urşii polari, pinguinii, morsele, tigrii, girafele, hipopotamii, urşii panda sau koala…. şi ar mai fi fost încă muuulte ore de petrecut prin minunata grădina zoologică… dacă nu s-ar fi închis.

După aşa o zi ne-am târât înapoi şi ne-am pregătit de drumul spre Bucureşti de a doua zi… cu bucurie că ne întoarcem acasă dar şi cu tristeţe că plecăm din Viena!


Hoteluri bune pentru familie și nu numai aici:

Cazare în Viena – idei pentru toate buzunarele și nevoile

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.