Ne plimbăm sau alergăm?

Nu m-a rugat nimeni să fac asta, dar dacă mi-ar cere cineva o clasificare după ritmul în care se desfăşoară o călătorie şi timpul pe care îl alocă destinaţiei, aş face următoarea împărţire: călătorii plimbare, călătorii alergare, călătorii maraton şi călătorii fără limite. În călătoriile plimbare, numite după tendinţele noi şi “călătorii pe îndelete” ai timp să vezi, să trăieşti, să experimentezi viaţa aşa cum e simţită de cei care trăiesc în locul în care ai ajuns. Călătoriile alergare sunt ca un fel de vizită la hipermarket înainte de închidere: ştii că ai o grămadă de chestii de luat, umbli cu listă în mână, fugi de la un raion la altul şi când ajungi acasă constaţi că ai uitat ceea ce era mai important: în cazul unei astfel de călătorii, să ai timp să te bucuri şi să asimilezi! Călătoriile maraton sunt mai rare, oamenii aflaţi în câmpul muncii neavând timp de aşa ceva. Necesită mult timp şi un tur de glob. Sau măcar un număr impresionant de ţări, oraşe, destinaţii. În care ai un număr şi mai impresionant de muzeee, monumente, palate, catedrale. Din astfel de încercări vii sleit de puteri şi de interes, cu amintiri atât cât a putut mintea ta să reţină. Începi să încurci informaţiile, să confrunţi ghidurile cumpărate cu pozele pe care le-ai făcut, pe scurt, după ce că ai avut nevoie de mult timp pentru o întreagă expediţie, mai ai nevoie de încă pe atât ca să reuşeşti să îţi pui impresiile la locul lor în sertarele minţii. O variantă îmbunătăţită a călătoriilor maraton sunt călătoriile fără limite. E vorba de acei temerari care pleacă pentru mult timp, fără să îşi impună nicio limită de timp, buget sau graniţă. În aceste călătorii, chiar dacă ajungi să vezi la fel de multe ca în călătoriile maraton, avantajul vine din faptul că le vezi pe îndelete. Uneori eşti nevoit să te opreşti într-un loc şi să trăieşti acolo pentru a-ţi asigura banii pentru destinaţiile viitoare. Alteori alegi pur şi simplu să te odihneşti, să îţi faci prieteni şi să petreci o secvenţă din viaţa ta într-un loc pe care îl simţi mai special, mai aproape de suflet. Şi îţi dai seama că nimic nu te poate grăbi sau opri.

Nu îmi propun să recomand o formă sau alta de a călători. Aşa cum această clasificare nu este suficientă şi există şi alte criterii după care putem alege un anumit fel de a vedea lumea. În ceea ce voi scrie voi împărtăşi doar viziunea mea asupra călătoriilor şi cum le văd de acum înainte. Am făcut şi eu ca toată lumea, am alergat dorind să văd cât mai multe, să cuprind cât mai multe, am avut foamea şi dorinţa de a vedea lumea mare aşa cum e ea, dovedindu-mi că se poate, după o epocă de aur în care a pleca din ţară era o aventură şi treaba aia cu “nothing is impossible” nu prea funcţiona.

Lumea este mare dar asta nu înseamnă că suntem obligaţi să o vedem pe toată, nu înseamnă că ne trage cineva la răspundere dacă nu am bifat toate locurile pe care un călător TREBUIE să le vadă. Nu există locuri pe care să trebuiască să le văd. Bun, există foarte multe locuri pe care vreau să le văd, dar tocmai de aici plec şi îmi spun: uşurel, pe rând.

Aşa că mi-am făcut o clasificare a propriilor mele călătorii, aşa cum vor fi de acum înainte:

1. Călătorii în familie: copilul meu are 6 ani. Este inutil să îmi imaginez că va fi foarte curând încântat de un muzeu de artă, de arhitectură sau de monumente istorice. Aşa că, până când va veni momentul să îl educ în ale culturii, hai să mergem la munte, la mare, la piscină, la tobogane.

2. Incursiuni în natură: evadări din junglă urbană, excursii în munţi, odihnă la mal de lacuri, drumeţii. Şi imediat ce voi avea şi bicicletă, excursii lungi pe ea.

3. Trasee moto: am această pasiune, buba la cap, boală, dependenţă, doagă lipsă, puteţi să îi spuneţi cum vreţi. Şi da, când sunt pe motor, ceea ce contează cel mai mult e drumul. Să fie bun, să am ce vedea în jur, să nu fie aglomerat, să nu fie autostradă. Să urce şi să coboare, să fie virajat, să fie ce-o fi numai să nu îmi ceri să mă opresc. Vruuuum, vruuuuum…

4. Călătorii leneşe în cultură: să ajung într-un loc, să îi zicem oraş. Să văd azi un muzeu şi mâine să citesc o carte într-o grădină înflorită. Să mă plimb seara pe o stradă pietonală, să găsesc locurile în care cei care trăiesc acolo merg, nu cele bântuite de turişti! Să ascult muzica locală şi să citesc o carte scrisă de un scriitor important al acelui oraş… sau măcar din  apropiere. Să cunosc nişte oameni şi să bem seara un pahar cu vin din regiune, în timp ce degustăm ceva simplu, specific, ca la mama… lor acasă!

Şi  cred că deocamdată mă voi opri aici, mă tem că deja îmi doresc prea mult!

Voi cum veţi călători anul acesta?

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.