Haihui prin Europa 6

For the faithful departed, especially those who we ourselves have loved, that God will take care of them in all their needs and one day unite us all again.
Lord hear us.

…Dupa un somn fara vise ma trezesc dimineata cu modelul mochetei imprimat pe fatza, cobor pe puntea 7 a vasului, imi cumpar o cafea extrem de scumpa dar, ca si benzina frantuzeasca, singura disponibila si o termin taman la timp sa pot admira Irlanda aparand in zare. Debarc emotionat in Rosslare, ma asez in sirul de vreo 200 de masini si astept sa trec prin vama. Singura persoana pe care au oprit-o am fost eu iar dialogul cu vamesul a fost desprins un pic din Tarantino. Al cui e motorul asta? Al meu. Vreau sa zic, ce motor este? Yamaha Virago 535. Ok dar unde e inmatriculat? In Romania. Si ai venit pe el pana aici? Da, pentru ca vreau sa ajung la o nunta in Dublin, si-i arat invitatia de parca era pasaport. Bine ai venit in Irlanda si drum bun! Asa ca am pornit-o pe “contrasens” spre Dublin. Eu am permis de conducere de la 18 ani si aproape ca am in sange sa merg pe partea dreapta. Ei bine, intr-o curba stransa era sa fac schimb de ADN cu un jeep. Extrem de neplacut momentul, frana, derapaj, oprit la 30cm de botul jeepului. Alalalt vazand un (cuvant urat) avansand hotarat spre el intr-o curba stransa s-a speriat si el ca dracu, bine ca macar el avea abs. L-am asigurat ca-s sanatos la cap dar vin din Europa. Mi-am aranjat un pic nodul din gat si am continuat catre Dublin.

Dublin
In Dublin reusesc sa dau de varmiu si ne pregatim moral pentru nunta impreuna cu alti prieteni din tzara. Din trei Guiness mi se inclestasera falcile de nu mai puteam decat sa zambesc cu subinteles. Ziua urmatoare, ne-am transferat intr-un mic satuc de langa Dublin, un loc numit Straffan unde avea sa se oficieze cununia religioasa. Mi-a placut foarte mult acolo, pe o parte a strazii era biserica iar pe cealalta un pub, am vizitat o herghelie si iar am baut de mi-a stat ceasul.

Trebuie sa mentionez ca desi nu sunt fan bere irlandeza am preferat mereu berea cea mai proaspata pentru ca de cea mai ieftina a trebuit sa uit de cand plecasem din tzara. Sa nu ma intelegeti gresit dar mereu pe parcursul calatoriei am preferat sa beau ca omul normal intr-un bar fie si doar o bere decat sa cumpar la acelasi pret 6 beri dintr-un supermarket, pe care sa le beau ca un alcoolic anonim, singur. In majoritatea pub-urilor irlandeze se bea cu traditie de cateva sute de ani aceeasi bere Murphy’s sau Guiness bruna (nu am sesizat diferenta dintre ele) care trebuie lasata mai intai sa se sedimenteze daca nu vrei sa se uite barmanul la tine ca la ultimul om. Tot traditia spune ca un pint (ceva intre pahar si halba) se bea din patru inghitituri. Puteam sa beau si din patru inghitituri insa era clar ca nu voi mai nimeri toaleta in stilul asta. Oamenii sunt foarte prietenosi si amabili, gata oricand sa stea la un pahar de vorba, chiar nu conteaza ca tu vii din pampas. Ca iar am pomenit de toaleta, la un moment dat tipul care se pisha in dreapta mea zice: Salut, ce mai faci? Ma uit in jur un pic jenat, nu eram deloc obisnuit cu politetzile la pishoar dar ma gandesc, ei daca asa e obiceiu’ p-aici… Si-i zic ca fac foarte bine, ca sunt din Romania si am venit cu motocicleta pana in Dublin ca sa particip la nunta varului meu. Asta ramane blocat cu obiectul in mana si cu ochii la mine. Intre timp in stanga mea se mai asezase un tip, care era fratele celui din dreapta. Bai John sa fiu al dreq, ii zice ala din dreapta, fii atent la tipu asta de langa tine, a venit cu motoru din Romania pana aici! La care ala din stanga se intoarce cu totul, aproape pishandu-se pe mine: WoW ! Eu sunt John iar el e fratele meu Liam, bine ai venit si ne bucuram sa cunoastem un tip atat de coios. Dupa ce ne-am incheiat la pantaloni ne-am strans mainile calduros si am mai ciocnit cu ei la bar una mica.

Nunta
Cununia a fost blana, in sensul ca a durat mult mai putin decat ma asteptam (1 ora) insa a fost la fel de cuprinzatoare ca si micuta si cocheta capela din Straffan in care, spre mirarea mea, am incaput cu totii. Preotul, un tip beton, pus pe glume, a oficiat nunta cum nu cred ca o sa mai vad vreodata; cuvantarea lui era punctata de hohotele de ras ale asistentei. Mi-a placut predica lui pentru ca e mult mai placut in viata sa-ti aduci aminte de lucrurile importante puse in cuvinte vesele. Si ca sa nu faci doua drumuri cand te casatoresti, preotul tine loc si de ofiter al starii civile, contractul de casatorie semnandu-se direct la biserica. Parte din slujba cere ca oameni apropiati atat din partea mirelui cat si a miresei sa citeasca in fata celor reuniti la cununie, cate un scurt pasaj din Rugaciunea Credinciosului. Ca sa inteleaga toti invitatii pasajele trebuiau citite atat in engleza cat si in romana.
Ai repetat si tu un pic inainte? m-a intrebat varmiu’, am zambit jenat si am rostit un nu hotarat.

Pentru credinciosii plecati, in special pentru aceia pe care i-am iubit, fie ca Domnul sa ii aiba in paza si sa ne reuneasca intr-o buna zi.

In momentul asta pare simplu dar cand vreo 80 de oameni se uita la tine sorbind fiecare cuvant si esti in costum negru la pupitrul unei biserici, credeti-ma ca nu mai e atat de simplu. Cert e ca m-am descurcat mai mult decat onorabil. Au urmat masa, speechurile si dansul. Am plecat catre pensiunea in care eram cazat, inca in costum dar cu pantofii in mana, pe la 3 noaptea, manga. La despartire i-am imbratisat calduros pe Mihai si Orla, multumindu-le din inima pentru minunatul motiv care a stat la baza acestei calatorii.

(citeste episodul anterior)

(citeste episodul urmator)

ATAT TEXTUL CAT SI IMAGINILE APARTIN IN TOTALITATE AUTORULUI RADU VIOREANU SI NU POT FI PRELUATE, COPIATE, MODIFICATE, IN TOTALITATE SAU PARTIAL, FARA ACORDUL PREALABIL AL ACESTUIA.