călătoria ca mod de viaţă sau viaţa ca o călătorie |
"Tourists don’t know where they’ve been, travelers don’t know where they’re going."
Paul Theroux |
Nov
2009
Veneţia, do not’s!
Deşi când e vorba despre acest oraş toată lumea închide puţin ochii şi scapă, aşa, un oftat, n-aş spune că am avut vreodată un ţel din a ajunge acolo. Să ne-nţelegem, e o destinaţie absolut ok însă din cauza mediatizării excesive cred că s-a demonizat puţin. Şi cred că şi din cauza perpetuei suprapopulări cu turişti. Dar despre aceste aspecte simt că vom vorbi (şi) cu alte ocazii.
Aflându-se deci periculos de aproape de drumul pe care îl aveam de făcut din creierii Alpilor (ah, Alpii) spre litoralul croat, am inclus locaţia în planurile de vacanţa de anul trecut. Şi bine-am făcut! Pentru că una peste alta e totuşi un loc pe care trebuie să-l vezi o dată în viaţă. Cel puţin parcă aşa ne învaţă la şcoală altfel nu-mi explic de unde mi s-a întipărit în minte ideea asta.
Buuun, până nu ne luăm cu vorba şi riscăm să uităm, încep cu primul sfat: NU mergeţi cu motocicleta să vizitaţi Veneţia. Deci NU! Clar? La porţile oraşului se află o sumedenie de parcări şi-o altă sumedenie de porturi şi debarcadere. În principiu pe oricare le-ai folosi, e ok. Aici, deşi suntem în Italia, toate drumurile duc la San Marco. Deci pe oriunde ai lua-o vei sfârşi prin a ajunge acolo. Mersul după instinct n-are cum să încurce prea tare. Ba din contră. Dacă te pune dracul să-ntrebi pe cineva (oricine din marea de oameni care foşgăie prin zonă) eşti mâncat! Fiecare are tendinţa de a te trimite în cu totul altă direcţie. Şi, în inocenţa mea de turist începător habar n-aveam de chestia asta. În fine, să presupunem că vehiculul a fost parcat undeva la loc sigur (altundeva nici nu prea ai cum), iată-te în faţa unui munte de bagaje încercând să le târăşti pe toate către cea mai apropiată staţie de vaporetto. D-aia zic NU cu motorul (aici se cuvine deschisă o paranteză logică în care să sfătuim turistul să nu aleagă nici un mijloc de transport personal – nu vreţi să ştiţi cât costă parcarea pe zi). Pentru că în concediu omul are tendinţa de a căra cu el majoritatea lucrurilor inutile pe care le găseşte prin casă cu excepţia celor pe care le-a uitat în momentul ieşirii pe uşă. Dacă la tot acest calabalâc adaugi un echipament moto complet şi zăpuşeala lui august deja lucrurile încep să capete un contur elocvent – zic eu.
În acest context ajungi pe celălalt mal deja extenuat. Şi epopeea încă nu s-a sfârşit pentru că găsirea unei adrese în labirintul ăsta de canale şi străduţe nu-i tocmai cel mai facil lucru posibil. Noroc cu GPS-ul care cunoaşte surprinzător de bine împrejurimile şi nu se înşeală prea tare. Totuşi, lăsăm turistul nostru să se zbată cu bagajele şi ajungem la cel de-al doilea sfat important: NU căutaţi cazare în centru. E scumpă şi… degeaba. Oricum la un moment dat veţi dori să vedeţi tot oraşul. Şi chiar nu-i nicio diferenţă dacă pleci din centru spre periferii sau invers. Atâta doar că s-ar putea să fie mult mai ieftin. Iar criza încă nu s-a consumat. Ah, şi-ar mai fi ceva: încercaţi să ajungeţi înainte de 11 noaptea. Pentru că în mod cert vă va fi foame. Şi pentru că în afara câtorva locaţii înfiorător de scumpe, după această oră totul este ferecat. De altfel e foarte important să alegi corect unde şi ce mănânci. În caz contrar există risc pronunţat de usturimi majore. La buzunar vreau să zic.
Astfel, cazat decent (mă rog, dacă se poate numi astfel o locaţie care-ţi mai cere 10 euro ca să pornească aerul condiţionat 3 ore zilnic), cu stomăcelul plin (altfel de unde credeţi că ştiam partea cu usturimea de mai sus?) turistul tinde să facă cel mai firesc lucru din Veneţia – îşi dă frâu liber romantismului. Şi cum gondolele sunt prezente la tot pasul ideea se-nfiripă repede. Ei bine NU! Să nu vă treacă aşa ceva prin minte! Asta doar dacă nu cumva aţi strâns tot anul bani pentru o plimbare cu gondola sau (mai rău) aveţi o datorie morală extrem de pronunţată faţă de partener (doar n-aţi venit singur în Veneţia, nu?). Aici romantismul costă undeva la 70eur/30 minute. Ăsta fiind pachetul “budget” adică doar gondola şi păturica pe genunchi. Dacă se doreşte şi gurist, costă suplimentar. Nu, bacşişul nu este inclus.
Stau puţin în cumpănă în ceea ce priveşte sfatul de a vizita sau nu anumite puncte cheie. Vreau să zic pe dinăuntru. Aici depinde ce înţelege fiecare printr-un concediu/sejur reuşit. Dacă asta include statul cuminte la rând printre sute de americani graşi şi “japoneji” neastâmpăraţi atunci go for it! În caz contrar, pe net se găsesc surprinzător de multe imagini – unele dintre ele chiar încântătoare – cu tot ceea ce aţi putea vedea acolo. Pilula asta e îndulcită şi de faptul că oricum concentraţia de “chestii” uluitoare e atât de mare încât relativ repede ele încep să devină oarecum fireşti. Precum spuneam, asta e o chestie de perspectivă.
Şi pentru că tot suntem la capitolul “NU”, NU omiteţi să vedeţi cimitirul! E destul de interesant cum s-au căznit veneţienii să înghesuie sute de generaţii de morţi într-un spaţiu care e oricum numai expandabil nu. Cel puţin nu pe orizontală. Singurul aspect neplăcut este rugămintea insistenţă a băştinaşilor de a NU face poze. Însă ăsta e compensată de liniştea de care sigur veţi avea nevoie odată scăpaţi de viermuiala din oraş.
Şi-apoi mai e un avantaj: Cimitero e la doar două staţii de vaporetto de Murano – insula care deasemeni NU trebuie ratată. În primul rând pentru că are nişte cârciumioare aşa, cam săteşti, cu un farmec deosebit şi în al doilea pentru că aveţi ocazia să vedeţi cum se fabrică bibelourile bunicii şi lustra din sufragerie. Costă doar 2 euro şi credeţi-mă NU veţi găsi ceva mai ieftin în toată zona. Însă nu despre asta-i vorba, experienţa pur şi simplu merită.
În ultima ordine de idei NU luaţi prea în serios interdicţia autorităţilor de a hrăni porumbeii. În pofida sa unii o fac şi par să se distreze major. Aici iarăşi lucrurile stau la latitudinea fiecăruia. Dacă totuşi simţiţi un uşor spirit de frondă cum scoate capul, profitaţi de ocazie şi aruncaţi câteva firimituri pe jos.
În rest vă mai orientaţi şi la faţa locului. NU uitaţi totuşi să faceţi o mulţime de poze pe care să ni le arătaţi şi nouă. Însă NU le trimiteţi prin mail. Aici 15 minute la internet cafe costă 5 euro.
Impresii scrise de: Bogo
Perioada calatoriei: August 2008
Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 
Iti multumim!
15 Comentarii la “Veneţia, do not’s!”
Lasa un Comentariu
trafic
LumeaMare in zelist
In sfarsit cineva care scrie un articol original despre Venetia! Felicitari, de cand il asteptam…Bine ca nu l-am scris eu, ca sigur era siropos:)
super
ooooo.. venezia…!
Am fost. Mi-a placut fuuuarte tare. Tocmai ptr chestiile alea uluitoare-firesti. Pt ca au barca de posta, barca de politie, barca de dhl, barca de gunoi…. Pt ca au localnici care plimba carucioare de copii pe cat trotuar gasesc si ei pe-acolo. Pt ca au si catei. Si pisici. Pt ca au piata de peste absolut uluitoare: nu stiam daca sa-mi fie mila de vietatile care inca mai miscau, scarba de alea prea lunecos- tentaculoase, sau pofta… sa le mananc pe toate!
Acum aflu si regret ca am ratat cimitirul. Eh, asta-i. In schimb, de cazare nu stiu: am venit cu trenul de noapte din Roma si-am plecat cu trenul de noapte in Roma. Ca atare am vazut venetia la ora 5- 6 dimineata cand e absolut pustie si minunata, si noaptea cand e mult mai aglomerata si la fel de minunata.
Nu, nu putzea nimica. Nu stiu cine mi-a spus treaba asta cu mirositul. Or fi fost aia cu strugurii acri, sau chiar o fi asa, nu stiu.
Am mancat foarte bine de la…. supermarket! Chestii sendvishabile. Si berea, rece, tot de-acolo. Foarte bune. Am luat bilet de transport in comun… cu barcoiul cel mare, la gondole nici macar n-am avut chef sa alfu cat costa. Dar cu barcoiul ne-am plimbat foarte mult, toata ziua in toate directiile cand oboseam…. recomand!!
Şi eu mă bucur sa avem un astfel de articol pe site, Bogo mi-a făcut o surpriză foarte plăcută.
Există multe destinaţii care au soarta Veneţiei. Prea aglomerate, prea sufocate de obiceiuri turistice ieftine (in sensul figurat) vândute scump (pe bune). Cu toate acestea, dacă te informezi şi afli ce să NU faci pe acolo, ai toate şansele să vezi părţile frumoase, pentru că până la urmă nu degeaba sunt ele asaltate de atâţia oameni…
Nici eu nu as fi indrăznit să scriu despre Veneţia. Pentru ca, parţial, am facut câteva lucruri din cele cu NU: am mâncat la un restaurant de fiţe şi am mers cu gondola. În schimb nu m-am cazat – ca şi Ina, am venit o zi dinspre Milano – şi am hălăduit pe străduţe preferându-le interioarelor. Per total m-am simţit totuşi bine şi nu am regretat nici o clipa, nici un euro…
Oricum, să nu mă înţelegeţi greşit, nu pierdeţi nimic dacă nu mergeţi cu gondola
Foarte fain articolul.
Am o intrebare totusi: Parcarile pentru motociclete sunt la fel de scumpe ca cele pentru masini sau se face diferenta?
Nu e nicio diferenta, tot 25 de euro pe zi.
am vizitat venetia in cea mai proasta luna posibila, dupa parerea mea: august…
am ajuns cu trenul de la trento si retur idem. asa ca am fost luat din gara de puhoaiele de turisti entuziasmati si care pozau absolut orice, pe traseul marcat pe toti peretii: podul rialto, cad`oro, piata dogilor, etc. in aglomeratia aia, trecand pe langa o minipizzerie cu 3 mese inauntru si 2 afara, am avut marea surpriza sa aud manele! nu mai insist asupra lautarilor cu acordeon si tambal care impresionau auditoriul in apropiere de via garibaldi
intradevar, piata de peste e uluitoare. si chestia e ca toate draciile alea care inca mai dadeau din cozi sau tentacule erau expuse uneori in simple lighene de plastic pe tarabele vechi din piatra, lucru de neacceptat in viziunea unor inspectori sanitari zelosi din scumpa noastra patrie
de papat am procedat la fel ca rainmeker, stand pe o banca in parcul din venetia (da, au si asa ceva, cu copaci, fantani arteziene si carasi aurii in bazine!) si a fost ok. un venetian batran si sfatos ne-a explicat ca ceea ce vedem acum nu e venetia adevarata ci doar o fateta vandabila, asa ca ne-a indicat alte trasee si pot spune ca nu mi-a parut rau. am ajuns astfel la prima catedrala a venetiei, (care si-a pierdut statutul in favoarea actualei, datorita ambitiei unui doge, dupa cum ne-a povestit batranul) si in cartiere linistite cu sfori de rufe intinse la uscat deasupra canalelor
mirosul de balta statuta era destul de pregnant dar nu foarte suparator.
cu gondola nu m-am dat, sunt de pe malul dunarii si nu duc lipsa de plimbare cu barca
una peste alta, asa cum mai spunea cineva, merita vazuta o data in viata. insa a doua oara nici ca ghid platit nu as infrunta aglomeratia si caldura lunii august.
Multumim de poveste lucian! Totusi, in alta luna te-ai incumeta?
Oooo Venetia!!!A fost primul oras vizitat dupa ce am avut si eu acte sa pot pleca din Chisinau.Recunosc ffff da fff aglomerat,prea obositor si nu apuci sa te bucuri de farmecul aparte al acestui oras.Si pentru aces motiv plec iarasi in Italia si special in Venetia sa ma bucur altfel,sa vizitez dimineata la primele ore cand intalnesti doar localnicii care isi aseaza frumusel tarabele cu propetimi:) Cazare recomand la Mestre e un orasel putin mai micut da f aproape de Venetia si circula autobuze din jum in jum de ora:) tot acolo se papa bine si nu scump,dar cum a spus si “rainmaker” papi de la supermarket tartinabile:D trecand cu vederea multimea de turisti,Venetia e superba si o recomand cu multa dragoste:) si DAA,NUU plecati cu autoturismele proprii!!!
Drum bun, sa ne povestesti si noua cum ai revazut Venetia!
hmmm, greu de spus…
am uitat insa sa precizez un amanunt suparator: este vorba de ‘comerciantii” negri care ocupau jumatate din unele trotuare cu marfuri de tot felul (posete, portofele, ochelari de soare, etc.) expuse pe musamale, si asta sub ochii indiferenti ai carabinierilor. zau ca nu m-am asteptat ;(
Eu am bifat multe don’ts din lista, cum ar fi hotel in buricul targului, adica la 200 m de Piazza San Marco, cu vedere la laguna, adica 80 de euro in plus la totalul sederii, asta acum 3 ani, m-am dat si cu gondola, am hranit si porumbei
Cred ca atunci cand e vorba de Venetia, un loc unic in lume, nu poti face rabat de la nimic… Sa vezi din balcon apusul si asfintitul, sa te trezesti cand nu e nimeni pe strada decat doi maturatori si sa admiri privelistea… totally priceless 
And I wil ldo it again! 
Oops! Acum 4 ani am fost… Ahh, si ca sa compenseze faptul ca am lasat o gramada de bani pe cazare, cei de la hotel ne-au facut o surpriza: ne-au dus cu barca cu motor la Murano, unde am vazut live cum fac domnii caluti din sticla
Ally, cred ca fiecare are do-urile si don’t-urile lui. Iar ce pentru unii e sacrilegiu pentru altii e placere
Murano e superb, ah ce amintiri…Oricum locul ala, Venetia toata, e ceva de vis. Nici eu nu puteam intelege de ce toata lumea o ridica atata in slavi. Insa cand esti acolo esti intr-o alta lume, o lume unica, si nici macar faptul foarte multi alti oameni vor sa se bucure ca tine de lumea aia, sau faptul ca e mizerie si ca-s multi vanzatori ambulanti, sau ca totul e scump, nu mai conteaza 
Noi cand am vrut la Venetia primul “Don’t” a fost un sfat de la tanti de la agentia de turism. Nu stati in Venetia. Cica umezeala nu ar fi chiar buna pentru sanatate. Oricum, noi am stat la Lido di Jesolo, intr-un fel de apartamente cu bucatarioara lor, aproape rau de plaja. Pana la Venetia era parca vreo jumatate de ora cu autobuzul. A fost foarte ieftin si hotelul arata splendid (nu-mi amintesc insa numele). Sunt de acord cu gondola (total overrated), iar Murano nu am cuvinte. Printe amintiri se numara un chelner care la ora pranzului ne-a rugat sa debarasam noi masa, cand am vrut sa ne asezat la el pe terasa, caci el nu are timp. Nu stiu exact din ce cauza, dar noua atunci asta ni s-a parut foarte haios si am izbucnit in ras (probabil ca mind-settingul de vacanta, caci daca se intampla in Romania, cu rusine recunosc, l-am fi afurisit pe respectiv inca trei generatii de acum incolo).