Veneţia, do not’s!

Veneţia, do not’s!

Deşi când e vorba despre acest oraş toată lumea închide puţin ochii şi scapă, aşa, un oftat, n-aş spune că am avut vreodată un ţel din a ajunge acolo. Să ne-nţelegem, e o destinaţie absolut ok însă din cauza mediatizării excesive cred că s-a demonetizat puţin. Şi cred că şi din cauza perpetuei suprapopulări cu turişti. Dar despre aceste aspecte simt că vom vorbi (şi) cu alte ocazii.

Aflându-se deci periculos de aproape de drumul pe care îl aveam de făcut din creierii Alpilor (ah, Alpii) spre litoralul croat, am inclus locaţia în planurile de vacanţă de anul trecut. Şi bine-am făcut! Pentru că una peste alta e totuşi un loc pe care trebuie să-l vezi o dată în viaţă. Cel puţin parcă aşa ne învaţă la şcoală altfel nu-mi explic de unde mi s-a întipărit în minte ideea asta.

Buuun, până nu ne luăm cu vorba şi riscăm să uităm, încep cu primul sfat: NU mergeţi cu motocicleta să vizitaţi Veneţia. Deci NU! Clar? La porţile oraşului se află o sumedenie de parcări şi-o altă sumedenie de porturi şi debarcadere. În principiu pe oricare le-ai folosi, e ok. Aici, deşi suntem în Italia, toate drumurile duc la San Marco. Deci pe oriunde ai lua-o vei sfârşi prin a ajunge acolo. Mersul după instinct n-are cum să încurce prea tare. Ba din contră. Dacă te pune dracul să-ntrebi pe cineva (oricine din marea de oameni care foşgăie prin zonă) eşti mâncat! Fiecare are tendinţa de a te trimite în cu totul altă direcţie. Şi, în inocenţa mea de turist începător habar n-aveam de chestia asta. În fine, să presupunem că vehiculul a fost parcat undeva la loc sigur (altundeva nici nu prea ai cum), iată-te în faţa unui munte de bagaje încercând să le târăşti pe toate către cea mai apropiată staţie de vaporetto. D-aia zic NU cu motorul (aici se cuvine deschisă o paranteză logică în care să sfătuim turistul să nu aleagă nici un mijloc de transport personal – nu vreţi să ştiţi cât costă parcarea pe zi). Pentru că în concediu omul are tendinţa de a căra cu el majoritatea lucrurilor inutile pe care le găseşte prin casă cu excepţia celor pe care le-a uitat în momentul ieşirii pe uşă. Dacă la tot acest calabalâc adaugi un echipament moto complet şi zăpuşeala lui august deja lucrurile încep să capete un contur elocvent – zic eu.

PICT5340_mic PICT5486_mic

În acest context ajungi pe celălalt mal deja extenuat. Şi epopeea încă nu s-a sfârşit pentru că găsirea unei adrese în labirintul ăsta de canale şi străduţe nu-i tocmai cel mai facil lucru posibil. Noroc cu GPS-ul care cunoaşte surprinzător de bine împrejurimile şi nu se înşeală prea tare. Totuşi, lăsăm turistul nostru să se zbată cu bagajele şi ajungem la cel de-al doilea sfat important: NU căutaţi cazare în centru. E scumpă şi… degeaba. Oricum la un moment dat veţi dori să vedeţi tot oraşul. Şi chiar nu-i nicio diferenţă dacă pleci din centru spre periferii sau invers. Atâta doar că s-ar putea să fie mult mai ieftin. Iar criza încă nu s-a consumat. Ah, şi-ar mai fi ceva: încercaţi să ajungeţi înainte de 11 noaptea. Pentru că în mod cert vă va fi foame. Şi pentru că în afara câtorva locaţii înfiorător de scumpe, după această oră totul este ferecat. De altfel e foarte important să alegi corect unde şi ce mănânci. În caz contrar există risc pronunţat de usturimi majore. La buzunar vreau să zic.

Astfel, cazat decent (mă rog, dacă se poate numi astfel o locaţie care-ţi mai cere 10 euro ca să pornească aerul condiţionat 3 ore zilnic), cu stomăcelul plin (altfel de unde credeţi că ştiam partea cu usturimea de mai sus?) turistul tinde să facă cel mai firesc lucru din Veneţia – îşi dă frâu liber romantismului. Şi cum gondolele sunt prezente la tot pasul ideea se-nfiripă repede. Ei bine NU! Să nu vă treacă aşa ceva prin minte! Asta doar dacă nu cumva aţi strâns tot anul bani pentru o plimbare cu gondola sau (mai rău) aveţi o datorie morală extrem de pronunţată faţă de partener (doar n-aţi venit singur în Veneţia, nu?). Aici romantismul costă undeva la 70eur/30 minute. Ăsta fiind pachetul “budget” adică doar gondola şi păturica pe genunchi. Dacă se doreşte şi gurist, costă suplimentar. Nu, bacşişul nu este inclus.

PICT5228_mic

Stau puţin în cumpănă în ceea ce priveşte sfatul de a vizita sau nu anumite puncte cheie. Vreau să zic pe dinăuntru. Aici depinde ce înţelege fiecare printr-un concediu/sejur reuşit. Dacă asta include statul cuminte la rând printre sute de americani graşi şi “japoneji” neastâmpăraţi atunci go for it! În caz contrar, pe net se găsesc surprinzător de multe imagini – unele dintre ele chiar încântătoare – cu tot ceea ce aţi putea vedea acolo. Pilula asta e îndulcită şi de faptul că oricum concentraţia de “chestii” uluitoare e atât de mare încât relativ repede ele încep să devină oarecum fireşti. Precum spuneam, asta e o chestie de perspectivă.

PICT5343_mic PICT5330_mic

Şi pentru că tot suntem la capitolul “NU”, NU omiteţi să vedeţi cimitirul! E destul de interesant cum s-au căznit veneţienii să înghesuie sute de generaţii de morţi într-un spaţiu care e oricum numai expandabil nu. Cel puţin nu pe orizontală. Singurul aspect neplăcut este rugămintea insistenţă a băştinaşilor de a NU face poze. Însă ăsta e compensată de liniştea de care sigur veţi avea nevoie odată scăpaţi de viermuiala din oraş.

PICT5405_mic

Şi-apoi mai e un avantaj: Cimitero e la doar două staţii de vaporetto de Murano – insula care deasemeni NU trebuie ratată. În primul rând pentru că are nişte cârciumioare aşa, cam săteşti, cu un farmec deosebit şi în al doilea pentru că aveţi ocazia să vedeţi cum se fabrică bibelourile bunicii şi lustra din sufragerie. Costă doar 2 euro şi credeţi-mă NU veţi găsi ceva mai ieftin în toată zona. Însă nu despre asta-i vorba, experienţa pur şi simplu merită.

PICT5432_mic

În ultima ordine de idei NU luaţi prea în serios interdicţia autorităţilor de a hrăni porumbeii. În pofida sa unii o fac şi par să se distreze major. Aici iarăşi lucrurile stau la latitudinea fiecăruia. Dacă totuşi simţiţi un uşor spirit de frondă cum scoate capul, profitaţi de ocazie şi aruncaţi câteva firimituri pe jos.

PICT5475_mic PICT5245_mic

În rest vă mai orientaţi şi la faţa locului. NU uitaţi totuşi să faceţi o mulţime de poze pe care să ni le arătaţi şi nouă. Însă NU le trimiteţi prin mail. Aici 15 minute la internet cafe costă 5 euro.

Impresii scrise de: Bogo

Perioada calatoriei: August 2008

Ti-a placut acest articol? Nu uita sa votezi, e simplu, vezi mai jos 🙂 Iti multumim!