Locuri şi obiceiuri

Locuri şi obiceiuri

Când eram copil trăiam sosirea primăverii cu maximă intensitate. Îmi aduc aminte cum scoteam din timp cutia cu mărţişoare – aşa era atunci, le strângeai şi le reciclai – şi începeam să le aleg, să mă gândesc cui le voi da, în funcţie de preferinţele şi felul în care erau oamenii / copiii respectivi. Da, era încă perioada în care cunoşteam pasiunile celor din jurul nostru. Perioada în care luam cadouri de ziua prietenilor şi, chiar dacă opţiunile erau atât de puţine, nici nu se punea vreodată problema să punem bani în plic, considerând că “ştie el mai bine ce să îşi ia”. Era vremea aceea fericită în care a oferi un mărţişor de plastic sau metal era un gest care ne făcea plăcere, nu o obligaţie sau un fapt demn de luat în râs.  Ne uitam întotdeauna la ceea ce am primit şi ne bucuram atunci când cel ce dăruia ne dovedea că ne-a ghicit preferinţele sau ne-a confirmat un sentiment. Le purtam pe toate de-a valma în piept şi căutam cu coada ochiului să vedem dacă nu cumva colega sau colegul de bancă a primit mai multe ca noi.

Da, aţi citit bine. La vremea aceea, acolo pe unde locuiam, mai exact în Piatra Neamţ, nu făceam discriminare între băieţi şi fete. Toată lumea se putea bucura de acest obicei, primăvara venea la fel pentru toţi.

Ultima dată când am cumpărat mărţişoare a fost atunci când am ajuns la facultate în Bucureşti. Nu am să uit niciodată jena ce m-a cuprins atunci când am vrut să le ofer şi unor colegi de facultate. M-au privit amuzaţi şi au reacţionat exact aşa cum nu trebuie atunci când primeşti un cadou. De atunci am renunţat de tot la acest obicei. Am cumpărat bomboane, am găsit alte căi de a aduce un zâmbet în ziua de 1 martie.

După 18  ani, ieri am fost şi am cumpărat mărţişoare. Am făcut-o pentru fetiţa mea. Le-am ales şi le-am pregătit, aşa cum făceam în copilărie. Nu a vrut să cumpere decât pentru educatoare şi toate doamnele de la grădiniţă. Nu a vrut pentru colegele ei, mi-a spus că nu îşi vor oferi între ele. Că în anii anteriori doar băieţii au oferit fetiţelor. Nu am vrut să insist pentru că locurile şi obiceiurile se schimbă şi la un moment dat nu mai putem să facem nimic pentru a le regăsi  pe cele pierdute.

E bine totuşi aşa? Vine primăvara doar la genul feminin?

Eu încă sper să nu şi vă doresc tuturor o primăvară plină de culori, frumuseţe şi zâmbete! O primăvară cu multe gesturi frumoase, indiferent de ce parte a baricadei vă aflaţi!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Fondatoare a blogului LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. Ulterior a studiat fotografia și a devenit licențiată în Grafică, la Universitatea Națională de Arte. Interesată de ecoturism, natură și conservare, Roxana scrie și desenează, inspirată de propriile călătorii, de natură, dar și de istoria artei.