la pescuit

Ciripim sau pescuim?

Deşi aparent cele două activităţi nu au nicio legătură una cu alta, iată că twitterul, ciripind prin online, a strâns iarăşi oameni faini, într-o întrunire cât se poate de offline, la pescuit, pe baltă la Măgura 8. Vinovatul principal pentru o zi excelentă de weekend a fost Nicu, deşi el, încercând să se scuze, îl acuză pe Chinezu ca fiind cel ce a declanşat toată mobilizarea.

Mi-a plăcut cu adevărat această ieşire aşa că m-am gândit să ciripesc şi eu mai departe şi să vă dezvălui secretul unei zile în care vă puteţi relaxa în natură, foarte aproape de Bucureşti.

Se zice că la pescuit se pleacă devreme. Acum depinde cât de pasionaţi sunteţi. Pe mine ora 6, după o săptămână cu nopţi scurte, m-a doborât. Aşa că în prima oră „de pescuit” am dat la somn de pe canapeaua din spate a maşinii. Petra a fost mai bravă ca mine, a stat pe malul lacului, abandonând mai târziu, când şi-a dat ea seama că nu e chiar atât de multă acţiune la vârf de undiţă.

Trebuie să vă previn că nu suntem deloc pricepuţi sau dotaţi în această artă. Aşa că undiţa noastră vintage, din bambus, a făcut deliciul întregii audienţe. Şi să ştiţi că a prins şi ea doi peşti mici acolo, genul ăla care nu se uită pe etichetă ca să vadă marca. Cât despre momeli, ajutor şi sfaturi, am primit suficiente de la ceilalţi participanţi. Chiar şi Petra a primit o undiţă mică de la Nicu, de care, pretenţioasă cum e, s-a arătat dezamăgită la final: „nu am prins niciun peşte, a fost prea mică undiţa, ce credeţi, că am vrut-o doar ca să mă joc?!?”. Vai de viitorul ei bărbat, îmi tot spun asta zi de zi…

Au fost şi alţi copii. Fetele ca fetele, cât pe ce să se păruiască la un moment dat. De mici au tendinţa la bisericuţe şi alianţe! Am avut şi zmee, pe care din cauza unui vânt capricios (ba bătea prea tare, ba se oprea brusc) nu am prea reuşit să le înălţăm. Singura victorie s-a finalizat cu zmeul plutind pe apa lacului, când era să mă bucur de zborul său s-a rupt guta….

Peştii prinşi nu au ajuns pe grătar, nu a fost ăsta scopul. În schimb cărnurile aduse la pachet de fiecare au avut un gust delicios, mâncate cu foame şi poftă în aer liber, la mal de lac. Şi bineînţeles că ne-am procurat nişte peşte viu de la magazin, în drum spre casă! Nu ca să ne apărăm onoarea ci pentru a ne potoli pofta!

Nu am apucat să vorbim foarte mult între noi şi asta pentru că fiecare şi-a văzut de pluta lui. Mai mult sau mai puţin… Pe Alex l-au atenţionat alţii când trăgeau peştii iar pe mine m-a pus Nicu să scot unul din apă, asta aşa, ca să nu spun că nu am pus mâna pe undiţă. Vă întrebaţi probabil de ce spun că mi-a plăcut? Pentru că am savurat liniştea, soarele, dealurile galbene şi stufărişul, aventurile prin porumb sau murele din tufişuri, copiii alergând şi cerul albastru. Şi nu în ultimul rând lipsa de ocupaţie, exerciţiul de golire a gândurilor din cap. Un tratament pe care cu toţii ar trebui să ni-l administrăm din când în când. Eu una mai vreau la pescuit!

Cum se ajunge la bălţile de pescuit Măgura 8 şi Măgura 9: găsiţi o explicaţie foarte bună aici. Tariful pe 12 ore este de 100 de lei şi se supune unor reguli pe care le găsiţi aici.  Doamnele care însoţesc pescarul pasionat şi copiii amatori nu plătesc 🙂

La această întrunire au participatNicuChinezuRomeo HuiduMircea MesterDaniel StancuSorin NeaguAlex Farca, Roxana Farca,  Marius SighetiBrainiacroLuchian ComsaPetru Pacuraru, Bogdan Dascalescu, Gabriel Nedelea.

Despre eveniment au mai scris: Nicu, Chinezu, Sorin Neagu, Bogdan Dascalescu, Luchian Comsa, Marius Sigheti, Romeo Huidu.

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.