După câteva zile petrecute în liniştea micilor oraşe sau la umbra măreaţă a ruinelor unei civilizaţii de mult apuse, Merida este o metropolă în toată puterea cuvântului… Dar este plăcută… clădiri coloniale, străduţe pitoreşti, Plaza Mayor – piaţa centrală, sucuri de fructe naturale din nişte fructe cum nu ai mai văzut sau gustat. Şi ce poate fi mai refrescante decât un jugo natural de papaya sau guave? În plus, aici poţi să-ţi faci cumpărăturile de suveniruri mexicane la preţuri mult mai prietenoase decât la Cancun şi de o varietate mult mai mare decât în alte părţi în peninsulă. Şi ai ce cumpără – yipile, pălării de Panama sau hamace – Merida este capitala mexicană a hamacelor În plus, Merida se doreşte să fie nu numai capitala economică şi politică a Yucatanului, ci şi cea culturală. Numeroase activităţi culturale au loc în fiecare seară, iar dacă prinzi un week-end, aproape nu ştii ce să alegi mai întâi… În orice caz, în fiecare seară, primăria oferă locuitorilor şi turiştilor un grande espectaculo folclorico cu dansuri din diverse zone ale Mexicului.
Dar să revenim la mayaşii noştri. Din Merida, poţi să faci un tur în ceea ce se numeşte Ruta Puuc – practic poţi vizita câteva oraşe mayaşe, unele mai mici cum ar fi Sayil sau Labna, să vezi un perete întreg de chac moli cu nasurile lor lungi şi groase, aproape 300 de chac-i înşiraţi pe Codz Poop (Palatul Măştilor). Dar principalul oraş vizitat este Uxmal, poate nu la fel de spectaculos că Chichen Itza, dar în mod clar mult mai liniştit, cu o piramidă imensă, numită “a Magicianului”, umbrit şi plăcut, unde poţi să contempli liniştea unei mari metropole mayaşe.
Lumea maya s-a întins mult mai departe de peninsula Yucatan. Deşi departe (cam la 8 ore cu autobuzul de Merida şi vreo 10 – 11 ore de Cancun), Palenque este un concurent serios al Chichen Itzei şi care personal mi-a plăcut mai mult. În primul rând, Palenque deşi restaurat, păstrează o bună parte din junglă care a fost intregrată spectaculos în sit. În al doilea rând, clădirile de aici sunt mult mai variate – nu găseşti stadionul (probabil există), dar în schimb arhitectura palatelor şi templelor este mult mai sofisticată… aici fineţea arhitecturală înlocuieşte grandiosul de la Chichen Itza. Tot aici, s-a găsit şi celebra mască a regelui Pakal care a domnit în Palenque între 615 şi 683 şi care a construit superbele temple cu basoreliefuri fine. Învins de oraşul rival Tonina în 730 în timpul lui Kan Xul al II-lea, fiul marelui Pakal care a fost sacrificat în cinstea victoriei, Palenque a fost părăsit şi înghiţit de junglă – în Palenque cade cea mai mare cantitate de ploaie din tot Mexicul pentru a fi redescoperit de preotul Ordoñez y Aguiler în 1773 care a crezut că aici se afla mitica Atlantida. Un alt raport din 1822 a fost tradus în engleză şi a adus la Palenque o mână de exploratori britanici extrem de determinaţi de a descoperi Atlantida – personajul cel mai “colorat” fiind contele de Waldeck care la vârsta de peste 60 ani a locuit timp de 2 ani în vârful unei piramide. Un alt explorator, Frans Blom spunea la începutul secolului XX – “Prima vizită la Palenque este impresionantă. Când cineva locuieşte acolo o perioadă de timp, oraşul devine o obsesie”. Dacă vizitezi Palenque nu este greu să-l înţelegi.
Chiar dacă te rupi de magicul oraş, mai sunt multe lucruri de văzut şi făcut prin zonă. Şi aşa dai de Manolo, unul din numeroşii agenţi de turism din orăşel care îţi oferă pachetele standard “Agua Azul, Agua Clară şi Misol Ha” sau “Bonampack, Yaxchilan şi Carretera Fronteriza”. Şi nu poţi să-i rezişti lui Manolo şi nu baţi palma pe amândouă.
Ambele tururi sunt superbe, dar diferite… Dacă în primul treci pe un pod suspendat care se bălăngăne la 10 metri deasupra unui lac de un albastru uimitor sau rămâi cu gura căscată în faţa unui rău cu zeci de cascade una lângă alta, în al doilea tur, vizitezi alte două oraşe maya… Iar oraşe maya??? Nu e destul, ce poate fi văzut după ce ai trecut de Tulum, Chichen Itza, Uxmal, Palenque şi celelalte ? Ei, bine nu. Aici este zona mayasilor militanţi, ai celor care luptă pentru drepturile lor. Dacă cei din peninsula Yucatan, localnicii mi s-au părut împăcaţi cu ideea să construiască hoteluri gigantice şi fortăreţe all-inclusive după ce strămoşii lor au ridicat piramide, cei de aici lupta pentru drepturi. Aici, guerilele zapatiste conduse de faimosul Subcomandante Marcos lupta pentru drepturile celor care sunt totuşi locuitorii indigeni.
Subcomandante Marcos este însă un tip extrem de cool – rar au loc lupte sângeroase, după ce în ziua de Anul Nou 1994 a şocat întreg Mexicul prin cucerirea unor oraşe din Chapas, inclusiv capitala San Cristobal de las Casas, lupta lui Subcomandante a trecut la nivel de propagandă – site-uri de internet, grupuri de presiune, proteste paşnice, Subcomandante fiind un adevărat maestru. De altfel figura lui ascunsă de o căciulă de ski a devenit un obiect de cult. Dacă el e Subcomandante, cine e Comandante? Ce întrebare e asta? Comandante este unul şi este unic, este eroul luptei de eliberare din America Latină, este îl Comandante Che Guevara. Iar Subcomandante încearcă să-l urmeze şi uneori să-l copieze… dovada turul pe motocicletă până în capitala Mexico DF unde a fost întâmpinat de mai bine de 4 milioane de oameni.
Şi cu un tricou negru cu figura lui Subcomandante, intrăm în zona dominată de mayaşii Lacadonas, poate ultimii mohicani care îşi urmează tradiţiile şi religia fără compromisuri într-un ecosistem unic. Pe o suprafaţă de 1.4% din suprafaţa pământului, Mexicul găzduieşte 10% din speciile de pe Terra. Pe o suprafaţă de 0,25% din suprafaţa Mexicului, jungla Lacadonas adăposteşte 17% din speciile de plante, 33% din păsările şi 27% din mamiferele Mexicului… Să nu uităm şi de cele 800 specii de fluturi, fragile, dar atât de superb colorate…
Şi vorbeam de culori… mexicanilor le plac culorile, totul este viu colorat şi vesel. Poate culoarea este punctul forţe de la Bonampack. Aici se afla cele mai bine păstrate fresce din lumea maya – Templo de las Pinturas adăpostesc fresce redând scene din viaţa de zi cu zi – sărbători, lupte şi sacrificii de prizonieri. Istoricii ştiu că şi mayasilor le-a plăcut culorile şi clădirile lor erau superb colorate. Dar dacă culorile Egiptului Antic s-au păstrat şi după 4000 de ani datorită climatului arid, aici, în junglă Lacadonas unde ploaia torenţială este omniprezentă în anotimpul ploios, este un adevărat miracol cum au supravieţuit aceste picturi timp de circa 1200 de ani !
Ultimul oraş clasic maya pe care l-am vizitat este Yaxchilan. În afara labirintului de la intrare, nu are lucruri incredibil de spectaculoase. Sau poate eram deja obişnuit cu arhitectura mayaşă. Dar ce este deosebit, nu poţi ajunge la Yaxchilan cu maşina… este obligatoriu să iei o barcă din Frontera Corozal, iar excursia pe râul Usumacinta este extrem de plăcută… pe de o parte junglă de nepătruns, de cealaltă parte satele sărace ale Guatemalei. Râul Usumacinta formează frontiera naturală dintre Mexic şi Guatemala, dar rupe în mod nenatural în două poporul mayaş, majoritar atât în Guatemala, cât şi în Chapasul şi Yucatanul Mexicului, un popor umilit, chinuit şi exploatat de cruzii cuceritori tolteci, azteci, spanioli şi în fine de cei din Statele Unite.
O călătorie prin Mayab nu este o călătorie oarecare… descoperi trecutul, vezi prezentul, te bucuri de bucate şi gusturi exotice sau te întristezi de tristă poveste a acestui popor care a creat lucruri incredibile, dar ceea ce este cert, ai parte de o experienţă de care-ţi vei aminti toată viaţa.
Cum ajungi acolo
Principalul aeroport al regiunii este Cancun – cu excepţia charterelor, nu există curse directe din Europa şi dacă vrei să eviţi Statele Unite (nu ai viză, sau nu ai chef să ai parte de paranoia controlului de la graniţe), principalele companii aeriene europene zboară direct la Ciudad de Mexico şi de acolo, îţi poţi continua traseul de 2 ore până la Cancun cu una din companiile mexicane. În ultimii doi ani, în Mexic au apărut numeroase companii low cost, mai rău ca ciupercile după ploaie. Unele pot fi OK, dar sunt cam multe, aşa că toată lumea se aşteaptă în curând la falimente răsunătoare. În caz că aţi cumpărat bilet din România, cel mai probabil, cursa internă va fi operată de unul dintre cele două companii de stat – Mexicana sau AeroMexico.
Transport intern
Dacă ajungi la Cancun, din 25 în 25 de metri, vei primi ofere de închiriat maşini. Dacă vrei să scapi de stress-ul condusului (prin satele din Yucatan, copiii nu se prea feresc de maşini şi în caz că îl loveşti pe unul, trebuie să accelerezi cât poţi de tare pentru că linşajele publice pe loc sunt o formă obişnuită de judecată în aceste cazuri), reţeaua de transport public este mai mult decât decenta – autocare cu aer condiţionat (uneori prea condiţionat, de multe ori, îngheţi pe loc când intri), orare respectate la minut, transport la principalele situri arheologice. Dacă totuşi eşti un maniac al condusului, ţine la îndemână mici atenţii poliţiştilor – deşi corupţia în Mexic a scăzut semnificativ în ultimii ani, poliţia rutieră continua să aprecieze culoarea verde, în special a bancnotelor.
Viza
De când România a intrat în UE, nu mai avem nevoie de vize pentru Mexic.
Clima
În Yucatan este permanent cald, deci nu este cazul să aduci haine prea groase nici în mijlocul iernii. Preferabil este să te duci în perioada de iarnă – primăvara (noiembrie – mai), pentru că vara este sezonul ploios, iar spre sfârşitul verii, uraganele sunt deja o prezenţă obişnuită prin zonă. În vara lui 2005, uraganul Rita a râs literalmente Cancunul de pe faţa pământului, iar imaginile cu turiştii adăpostiţi de furia furtunilor în săli de sport sunt deja imagini familiare în fiecare vară.
Mâncare
Dacă mâncarea poate să nu pară extrem de ciudată la o primă vedere – majoritatea mâncărurilor sunt pe bază de carne de pui, vaca şi porc, în schimb sosurile picante mexicane pot fi zdrobitoare… Cere ospătarului “no picante” şi va fi ok. Fructele în schimb sunt din abundenţă, sunt delicioase şi sunt o experienţă deosebită. Despre băutura, numai de bine, probabil aţi auzit de berea Corona şi de tequila… Berea Corona este dublată de alte câteva mărci cu un gust similar, iar tequila, ei bine, tequila e ca la mama acasă… Mama tequilei, desigur.
Limba
În afară de Cancun, unde marea majoritate a celor din Zona Hotelera vorbesc engleza, cum faci doi paşi în afara ţarcului cu turişti, cunostiintele de engleză încetează brusc. Totuşi vei aprecia faptul că romană este apropiată de spaniolă, iar dacă te-ai uitat recent şi la câteva telenovele, nu vei avea probleme majore. Un dicţionar de spaniola de buzunar este întotdeauna binevenit.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
