Zece zile la Roma (5)

Ziua 5

Plimbare prin Lateran şi straturi de istorie în Roma

Prima dimineaţă în care chiar dorm. Alex profită de conjunctură şi de lipsa cenzurii şi… nu, nu e ceea ce vă imaginaţi! Se furişează în căutarea unui magazin tipic de cartier, genul acela în care te ademenesc indecent tot felul de pulpane de porc (pe limba lor prosciutto) iar rotocoale de brânză stau grămadă, de parcă ar fi de plastic sau de decor. E greu să rezişti unei astfel de privelişti, mă şi mir că reuşeşte să se întoarcă la hotel doar cu o mozarella aşa cum numai în Italia am gustat şi cu alte bunătăţuri ale căror nume îmi scapă. Primesc şi un trandafir bonus la pat, ca să nu comentez!

Delicatesele se transformă prin măiestria lui Alex în câteva sandvişuri ce ne vor asigura masa pe întreaga zi. Deh, dezmăţul de ieri se simte, astăzi suntem low budget, până seara cel puţin… dar să nu anticipăm!

San Giovani in Laterano

E încă dimineaţă şi pornim spre Lateran. Coborâm la staţia de metrou San Giovani şi de acolo ne trezim imediat în faţa zidului Aurelian, privind Porta Asinaria, una dintre intrările iniţiale, de mai mică importanţă, în oraş (dea de mai jos e una mai nouă, prin care se circulă). Pe deasupra zidului încep deja să se vadă sculpturile şi să se ghicească dimensiunile bazilicii San Giovanni in Laterano, fostul loc de încoronare al papilor, alături de palat, reşedinţă a acestora pentru mult timp. După vizita la Sfântul Petru ai crede că nimic nu te mai poate surprinde, cel puţin nu prin dimensiune. Ei bine, San Giovani nu e chiar atât de mare şi nici chiar atât de bogată în sculpturi, dar e grandioasă şi împodobită cu sfinţi de dimensiuni considerabile. Nici plafonul nu e de neglijat!

Cu toate acestea ceea ce ne atrage cel mai mult este Cloister-ul, curtea interioară, un loc liniştit şi însorit ce a rămas aşa cum era prin secolul 13, înconjurat de coloane subţiri şi delicate, simple sau răsucite, pe alocuri împodobite cu mozaic.

La ieşire traversăm pentru a vedea şi Scala Santa dar e deja prânz şi e închisă. Doar nişte vânzători de amintiri ieftine şi deloc sfinte îşi mai pierd vremea pe trotuar, fără să pară că ar avea mari speranţe de la turiştii care se opresc dezamăgiţi în faţa uşii ferecate.

Muzeul Naţional al Instrumentelor Muzicale

Mergem mai departe de-a lungul zidului până la Piazza di Santa Croce in Gerusalemme, unde ne înfingem direct în Muzeul Instrumentelor Muzicale.

Muzeul este ordonat şi bine organizat, fără prea multă ingeniozitate sau fast în modalitatea de expunere. Dar colecţia este fabuloasă, cuprinzând peste 3000 de instrumente de prin toată lumea şi toate timpurile, colectate cu pasiune de tenorul Evan Gorga. Cetera, lira, cornul poştaşului, acordeonul cu pedală, spinetino (un fel de pian mic, triunghiular), instrumente de suflat dintre cele mai bizare, (unele se terminau într-un cap de animal cu gura deshisă), chitari făcute din animale sau din lemn încrustat cu fildeş şi abanos, piane şi cutii muzicale de toate felurile, harfa Barberini… iată doar câteva exemple! Păcat că nu putem face poze sau poate mai bine, probabil că nu am mai ieşi de acolo până la finalul zilei!

Porta Maggiore – Via Statilia

Plecăm mai departe spre Porta Maggiore, unde căutăm ca fraierii Mormântul Brutarului, aşteptându-ne la ceva mic. Întrebăm un poliţist arătându-i chiar denumirea în italiană şi nu ştie ce să ne spună. Bineînţeles că suntem cu toţii lângă acesta şi că mormântul e ditamai cuptorul!

Mai departe, la intersecţia Via Statilia cu Via Santa Croce in Gerusalemme găsim urme din apeductul lui Nero şi alt mormânt, sub formă de casă, ce poartă numele a trei sclavi eliberaţi. Inutil să vă mai spun că e încă în picioare (construcţia), asta e deja ceva obişnuit pentru Roma!

Scala Santa

La întoarcere găsim şi Scara Sfântă deschisă. E o linişte şi o atmosferă apăsătoare în interior. Oameni împovăraţi de probleme, unii plângând, urcă în genunchi pe cele 28 de trepte pe care se presupune (nu e nimic sigur!) că ar fi urcat şi Isus spre a fi judecat de către Pilat. Ies nedorind să deranjez cu gândurile mele nepotrivite locului dar mă întreb de ce omenirea are atât de multă nevoie de dovezi fizice, palpabile…

Bazilica San Clemente

Mai avem încă picioare aşa că mergem înainte spre Bazilica San Clemente, unde povestea Romei se înfăţişează în toate straturile sale istorice. La nivelul străzii e biserica din secolul 12. Mai jos cu un nivel găsim rămăşiţele unei biserici din secolul 4 şi un muzeu ingenios luminat şi organizat. Pătrundem şi mai adânc, la 10 metri sub pământ, ajungând la Roma antică, descoperind camere ce au slujit de casă, şcoală sau templu dedicat zeului Mithras (un cult persan practicat mai ales de bărbaţi). Există chiar şi un izvor cu apă proaspătă! Suntem impresionaţi şi considerăm locul ca unul dintre cele mai interesante din Roma.

Urcăm din nou în biserica actuală unde ne cad ochii pe mozaicul de deasupra altarului, diferit faţă de ceea ce am mai văzut până acum – nu înfăţişează scene biblice ci doat un Isus pe cruce, înconjurat de elemente decorative care mi se par foarte moderne, asemănându-se puţin cu motivele folosite de Klimt.

De aici până la Colosseum nu mai e decât un pas, s-a văzut tot timpul în capătul străzii. Interesant este că ajungem într-unul dintre locurile din care se vede cel mai frumos!

Ne uităm la ceas şi realizăm că am avea şanse să ajungem şi la San Pietro in Vincoli, unde abia aştept să dau cu ochii de Moise. Nu am însă această onoare, deşi în ghid scrie că e deschis până la 19:00 pe uşă e afişată ora 18:00. Ne place totuşi scara ce coboară de la biserică spre stradă, aşa că nu ne pare rău că am ajuns aici.

S-a făcut frig, e deja întuneric şi sandvişurile noastre s-au terminat. Trecem din nou pe lângă forum şi columna lui Traian şi, în drum spre autobuz, ne trage aţa într-un magazin specializat de vinuri. Se duce pe apa sâmbetii (sau Tibrului?) economia făcută astăzi şi plecăm cu o sticlă de Brunello di Montalcino 2005, adică unul dintre cele mai bune, după cum ne arată mândru, în catalogul cu premii, vânzătorul. Se recomandă cu ceva carne, eventual vânat, aşa că vânăm şi noi pe drumul spre cazare un kebab şi o pizza cu prosciutto, blasfemie curată!

Vinul este minunat, unul dintre cele mai bune degustate până acum. Vecinii cântă la duş, eu mai scriu câteva impresii în carneţel şi uite aşa se încheie încă o zi frumoasă la Roma…

Citeşte şi despre celelalte zile în jurnalul 10 zile la Roma

Bine de ştiut:

Scala Santa – deschisă între 6:30 – prânz;  15:00 – 18:00

Muzeul Naţional al Instrumentelor Muzicale, site în lucru sau detalii pe Galleria Borghese.

Deschis 8:30 – 19:30 de marţi până duminică.

Bugetul zilei:

Taxe intrări: 2 persoane – Cloister San Giovani 4 Euro; Muzeul Muzicii 8 Euro; Sf Clement 10 Euro

Transport, bilete: 6 Euro

Cumpărături mâncare: 26 Euro

Vin Brunello di Montalcino 2005: 35 Euro

Total: 89 Euro

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.