Zece zile la Roma (4)

Ziua 4

Muzeele Vaticanului, Janiculum / Gianicolo, Trastevere

După ziua lungă de ieri astăzi avem iarăşi o provocare. Se cheamă Muzeele Vaticanului. Aşa că nu ne propunem nimic altceva dificil în plus, poate doar o plimbare pe colina Janiculum / Gianicolo şi o coborâre spre seară în Trastevere. Ne trezim devreme sperând să nu găsim coadă prea mare la Vatican. În ultimii 20 de ani numărul vizitatorilor a crescut de la un milion jumătate pe an la aproape trei milioane, iar în prima zi la Roma am avut ocazia să aflăm ce înseamnă asta, aşa că ştim noi de ce avem emoţii. Dar avem baftă, nimerim în momentul în care vizitatorii au alte treburi prin oraş şi nu găsim pe nimeni păzind zidurile.

Despre vizita la Muzeele Vaticanului am pregătit un articol separat. Ceea ce vreau să spun aici este că dacă Bazilica Sf Petru este mama tuturor bisericilor catolice, atunci Vaticanul e mama muzeelor, mai ales pe partea de artă clasică sau antică. Asta fără să menţionez principala capodoperă şi atracţie, Capela Sixtină…

Lungul drum spre Janiculum / Gianicolo

După peste 5 ore de suprasolicitare artistică prin muzeu, ieşim ameţiţi la soare şi pornim agale către colina Janiculum, alegând noi cu mintea noastră obosită drumul cel mai bun. Care se dovedeşte a fi cel mai prost posibil. Pustiu, plictisitor, lung, dispărând cu totul la un moment dat, când trebuie să circulăm pe lângă nişte ziduri, cu maşinile vâjâindu-ne pe alături.

lungul drum spre Gianicolo

Piata Garibaldi

Cel mai rău mă deranjează că pierdem foarte mult timp, dar sper ca panorama de sus să compenseze, pentru că multă lume spune că este una dintre cele mai frumoase. Nu am aflat care este locul de belvedere despre care se spune că „nu este unul dintre cele mai frumoase” dar dacă vreţi să ştiţi părarea mea, nu suntem departe de el! Dar nu vă luaţi după mine pentru că, aşa cum am mai spus, nu mă dau în vânt după panoramele oraşelor mari. Şi s-a mai lăsat şi o pâclă care ascunde munţii din depărtare, a căror vedere chiar m-ar fi bucurat şi pe mine.

Belvedere

Colac peste pupăză în Piaţa Garibaldi şi de jur împrejur toate statuile şi monumentele sunt acoperite, se curăţă, se restaurează. Roma se pregăteşte sub ochii noştri de sezon şi de toţi turiştii care vor veni aici pentru a căuta „una dintre cele mai frumoase privelişti asupra Romei”! De un singur lucru mă bucur, ca prin tot oraşul: de minunaţii pini umbrelă şi de farul de pe care tocmai s-au scos schelele.

pinii mei dragi
farul de pe Ganicolo

Trastevere şi încă un martir

Mă trage aţa la vale, din nou spre Trastevere. Îmi place din ce în ce mai mult acest cartier. Coborâm pe străzi în pantă şi pe scări lungi şi ajungem imediat. Ce uşor ar fi fost dacă făceam asta şi la dus!

coborare spre Trastevere
o curte interioara oarecare
intrarea in Trastevere

Ne-ar plăcea să vizităm grădina botanică dar mai e jumătate de oră şi se închide. Eu poftesc să intru la Palazzo Corsini dar Alex deja se uită urât la mine, un muzeu pe zi cred că i-a ajuns. Aşa că decidem să mai mergem puţin, să mai facem poze şi să căutam biserica Santa Cecilia in Trastevere, construită chiar deasupra casei acesteia.

Trastevere

Sf Cecilia

Sfânta Cecilia (aprox 175 – 250 dCr), numită patroana muzicii (mai ales a muzicii bisericeşti?), a fost o nobilă romană martirizată ca mulţi alţii pentru credinţa sa, în propria ei casă. Există o legendă care spune că a fost foarte greu de ucis şi că, timp de trei zile după ce i s-a tăiat gâtul în trei locuri, a continuat să cânte. Statuia din faţa altarului înfăţişează trupul ei aşa cum a fost găsit în 1599, intact şi cu cele trei tăieturi.

În biserică e o linişte perfectă şi ne bucurăm de cele 5 minute înainte de a se închide fără să vedem pe nimeni în jur. Statuia albă din sarcofagul de sticlă te emoţionează prin poziţia sa neobişnuită dar în acelaşi timp prin fragilitatea sa. Ne-ar plăcea să cobirâm pentru a cerceta şi descoperirile din subsol, ce a rămas din locuinţa sfintei, dar e prea târziu. Măicuţa care va închide uşa după noi ne refuză politicos.

Ce să mai facem acum? Ne aflăm într-o zonă foarte liniştită, cu un aer medieval. Nişte torţe s-au aprins într-o piaţetă mică înconjurată de clădiri foarte vechi, Piazza de Mercati. Depistăm două restaurante pitoreşti, unul foarte scump, al doilea mai puţin scump. Ne mai foim puţin pe străzi pentru că abia dacă se apropie ora de masă şi oamenii nu sunt încă gata de oaspeţi.

restaurante Piazza de Mercati

prin Trastevere

Ne gândim şi ne răzgândim şi până la urmă ne propunem să fim şi noi turişti odată, ce poate să se întâmple? Aşa că ne întoarcem la cârciuma din Piaţa de Mercati, cea care părea mai puţin scumpă, Da Meo Pataca.

Şi se întâmplă o seară cu o mâncare din coadă de viţel şi Trippa alla romana (două feluri specifice, foarte gustoase), un vin bun şi cântece de trubaduri veseli la masă, pentru care, bineînţeles, dăm un bănuţ. Solista e romană get beget, o dă imediat pe rusă când descoperă ceva concetăţeni aşezaţi alături de noi.

Da Meo Pataca

coada de vitel gatita
Trippa alla Romana
trubaduri

Important e că plecăm mulţumiţi de acolo, chiar dacă am cheltuit cât pentru două mese. Şi mergem sacadat şi voiniceşte spre cazare, cântând: „treceau batalioane române Vaticanul!”

Citeşte şi despre celelalte zile în jurnalul 10 zile la Roma

Bine de ştiut

Santa Cecilia in Trastevere – deschisă între 9:30-12:20 – 16:00-18:30

 

Bugetul zilei:

Vatican intrare 2 persoane – 30 Euro

Carte ghidul Vaticanului – 12 Euro

Ceai la Vatican 2 persoane – 2,8 Euro

Gustare pe drum – 5,4 Euro

Cina (2 feluri + 1 sticlă de vin + desert + şpaga la trubaduri) x 2 persoane – 67 Euro

Total: 117 Euro

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent se ocupă de blog, studiază fotografia și scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.