Că ne place Teatrul Masca am mai spus-o dar putem să o repetăm. Am văzut până acum Slugă la doi stăpâni, Una historia de tango şi Prinţesa din castelul de aramă. Şi de curând am adăugat şi comedia veneţiană Gemenii.
Aşa cum am mai spus şi pe twitter la această piesă (ca şi la celelalte) ai două opţiuni: să rîzi sau să râzi. Nu vreau să spun că ai o singură opţiune pentru că, aşa cum am învăţat din piesă, doar când ajungi hârtie igienică nu mai ai decât o opţiune 😀
Odată cu Gemenii am aflat şi eu ce înseamnă o adevărată comedia dell arte. Nu prea avem cum să vedem aşa ceva prea des în România şi nu am niciun punct de comparaţie. Însă spectacolul a fost un prilej de încântare, de relaxare, de bucurie ce se transmite dinspre scenă spre sală, actorii teatrului fiind deja maeştri ai interacţiunii cu publicul, atât atunci când se adresează direct acestuia, când îl implică în acţiune, cât şi când joacă pur şi simplu.
Sorin Dinculescu în rolul său dublu reuşeşte să jongleze între aerul de prostănac şi aerul sobru cu atâta uşurinţă încât uneori chiar ai senzaţia că ai de-a face cu doi fraţi gemeni. Iar felul în care interpretează prima scena de moarte hilară de care am avut vreodată parte este magnific! Cum spuneam, ai două opţiuni: ori aplauzi, ori aplauzi! (mergeţi la teatru şi o să înţelegeţi ce e cu opţiunile astea, nu vă stric surpriza!).
Cosmin Creţu sâsâie precum un şarpe în rolul răutăcios al lui Pancrazio iar toţi ceilalţi, pe care nu-i mai amintesc acum, îşi onorează rolurile care cer seriozitate dar şi o atitudine ludică, expresivitate dar şi jocul cu mască, entuziasm dar şi talent, multă muncă plus spontaneitate!
A fost greu să o ţinem pe LumeaMică pe scaun. Şi asta nu pentru că s-a plictisit ci pentru că încerca tot timpul să răspundă actorilor, să interacţioneze cu ei. Asta dovedeşte afirmaţia de mai sus şi talentul acestora de a implica emoţional dar şi activ publicul. Bineînţeles că ne-am făcut că nu înţelegem prea bine anumite rime, o mai lăsăm puţin să mai crească până să afle denumirile populare ale anumitor părţi din corpul uman 😀
Chiar dacă povestea e simplă, intriga e complexă iar dialogul are loc în română, spaniolă, italiană şi franceză, amestecând limbile sau deformând în mod amuzant cuvintele, într-o pondere bine echilibrată pentru a nu pierde firul logic sau ideea. Costumele, muzica şi atmosfera te duc în alt secol, poate o Italie a secolului 16, un loc în care improvizaţia era la ea acasă.
Vă recomandăm să urmăriţi această minunată echipă de actori, veţi avea ocazia să îi întâlniţi foarte curând şi în aer liber.
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
