Jurnal de mic negustor …. la şapte ani

Se întâmpla duminica trecută, când la iniţiativa Teatrului Masca, în parcul Herăstrău, s-a desfăşurat cea de-a 12-a ediţie a Târgului de jucării.

Ne-am sculat devreme (pentru o zi de duminică) şi am ales jucăriile care ar fi trebuit să poposească pe taraba târgului. Grea alegere, vă daţi seama! Vedeta este bineînţeles ţestoasa – un computer pentru copii, cu 22 de activităţi în 4 limbi. Au insoţit-o pe acest drum diferite pluşuri, puzzle-uri, păpuşi.

Se apropie ora de plecare. Ne grăbim să ajungem înainte de ora 11, ora de începere a târgului, să prindem măsuţă, eventual la umbră.

Am ajuns la locul faptei şi micul negustor a rămas la coadă să primească autorizaţia de comerciant şi banderola de hârtie.

Gata, jucăriile şi-au găsit locul pe tarabă, preţurile au fost scrise, negustroul pregătit ………………. să înceapă târgul.

Şi târgul a început, mai timid, mai ales pentru micul negustor. Răbdarea este pusă la grea încercare. În boxe încep să se audă primele mesaje publicitare.

Cămila este apăsată pe burtă, cântă, în speranţa de a atrage cumpărătorii.

‘Vreau şi eu să spun ceva” şi pleacă să găsească microfonul publicitar, pe care la prima încercare nu-l găseşte.

Lumea se adună, întreabă, pleacă. Nerăbdarea devine din ce în ce mai mare. Să scădem preţurile, să nu scădem preţurile, să mai aşteptăm? Ca să îndulcim aşteptarea eu plec să iau îngheţată. La prima încercare nu găsesc nici eu, nevrând să plec prea departe. Mă întorc şi surpriză – cămila nu mai este – primul troc s-a întâmplat.

Se pare că trocul este una din amintirile plăcute care vor rămâne după acest târg.

Apare şi prima mică vânzare, chipul negustorului se mai luminează un pic.

Apare şi primul control al inspectorilor. Suntem “curaţi” 🙂

Mai încercă  o dată să găsească microfonul publicitar şi  aud în boxe: “Veniţi la masa numărul 17. Vă aşteaptă jucării din alte ţări şi o broască computer la 150 de lei.

“150 de lei???” se aude vocea domnului Mihai Mălaimare .. pauză… “muuuuult succes!”.

Se pare că nu a fost nici locul, nici momentul, nici planetele nu s-au aliniat cum trebuie pentru această încercare de a găsi un alt popesor pentru ţestoasa computer.

Se pare că nici preţul nu a fost perceput ca atare – “150 lei – noi sau vechi?” şi se întinde o hârtie de 10 şi una de 5. Mă scuzaţi, intervine the father, o sută cincizeci  de lei, da din cei noi, adică un milion cinci sute de mii” (ca să înţelegeţi, minunea costă cam 250 lei în magazin şi a fost cumpărată de negustor din banii de colindat).

Mâna se retrage şi pleacă.

Multă lume şi muuuult soare. Cald mon cher, foarte cald.

Mai trece un pic, mai facem o vânzare. Caruselul ajunge la colecţionarul de cutii muzicale, iar negustorul simţind mirosul banilor se opreşte în drumul spre propia taraba la alte tarabe de unde apare cu o… păpuşă. Deci avem bănuţi – gata, la atac către celelalte tarabe……

Mai avem parte de două momente publicitare, preţul ţestoasei ajunge la 120 lei.

Căldură mare într-adevăr. Până la urmă soarele a învins. Puţin după ora 14, negustorul strânge ce a mai ramas nevândut pe tarabă.

Pleacă mulţumit cu noile achiziţii în buzunar, cu gentuţa, ceva bănuţi şi cu un mare oftat – ţestoasa încă ne mai zâmbeşte din cutie :-).

 

În rolurile principale:

Negustorul – Petra

Povestitorul – the father.

Felicitări Teatrului Masca pentru această iniţiativă, un eveniment care sperăm să depăşească cu mult numărul de 12 ediţii. O iniţiativă frumoasă şi lăudabilă ce merită aplaudată.

Ne vedem la ediţia nr. 13 :).

Fotografia oficială este aici


De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.