Trebuie să afirm de la bun început că sunt conştientă că s-ar putea să dramatizez prea mult dar trebuie să vă împărtăşesc supărarea care m-a cuprins ieri la “poalele” Turnului Eiffel!
M-am emoţionat mult când l-am revăzut răsărind deasupra Parisului, atunci când am intrat în oraş, în autocarul ce ne aducea de la aeroport. M-a emoţionat şi mai mult entuziasmul pe care l-a arătat LumeaMică. Vă spun sincer că rar o văd aşa de entuziasmată de orice formă de arhitectură, pur şi simplu până acum nu reuşeam să o fac să se bucure de astfel de realizări. De data aceasta a început să mă ia în braţe, să râdă şi să îmi mulţumească pentru că am ajuns la Paris şi poate să vadă şi ea turnul. Istoria s-a repetat şi când l-a văzut din metrou, pe bucata în care acesta traversa podul, şi apoi în timp ce ne apropiam, când a realizat care îi sunt adevăratele proporţii. E clar, oricât o prevenisem eu că e mare, nu mă crezuse…
Totul mergea bine şi eram încântată de succes, ba chiar mă pregăteam să îi spun cum a luat naştere şi ce chestie grozavă a fost pentru epoca în care s-a ridicat, când… pe stânga, chiar vis a vis de el, a apărut duşmanul: CARUSELUL! Nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu bucuria copilului când dă de aceste forme specifice bâlciului (să nu uitaţi că în timp ce voi citiţi asta, noi suntem deja la Disney). Dar de unde fremăta de încântare, toată emoţia s-a mutat la caii de plastic, spatele s-a întors către măreţul monument şi verdictul a fost aruncat: “mergem întâi la carusel şi apoi la turn”.
Păi e corect măi oameni buni? În inocenţa mea întreb: nu ar fi mai bine să ne bucurăm copiii cu descoperirile acestea adevărate, a ceea ce e cu adevărat valoros, fără să le corupem simţurile şi gusturile lor fragile cu astfel de atracţii? Bineînţeles că cei isteţi (cum încerc să cred că e şi LumeaMică) se întorc până la urmă cu faţa la ceea ce trebuie, dar asta durează până când imaginile filmate de pe ecrane arată nişte acadele în formă de turn – un “mic” detaliu ce poate transforma vizita, din nou, dintr-un prilej de educare într-o sămânţă de scandal.
Revenind la sentimente mai bune şi bucurându-ne totuşi de ceea ce vedem, vă salutăm cu drag din Paris!
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
