Am văzut LUVRU, El PRADO, KUNSTHISTORISCHES MUSEUM, MAURITSHUIS, RIJKMUSEUM, NATIONAL GALLERY, MUZEELE CAPITOLINE şi MUZEELE VATICANULUI, GALLERIA BORGHESE, MUSEO NATIONALE DEL BARGELLO, GUGGENHEIM, BILBAO, MUZEUL PERGAM (Berlin), ALBERTINUM – Grunes Gewolbe (Dresda), MUZEUL NATIONAL DE ARTA AL ROMÂNIEI şi alte muzee. Pe toate le ador, de fiecare dată am trăit în ele mari emoţii artistice, fiecare dintre ele este demn de laudă pentru arhitectură, modul în care arată, cantitatea, calitatea şi maniera de prezentare a exponatelor. Nu pot lipi de niciunul calificativul de „cel mai” pentru că ele nu sunt în concurenţă ci se completează, pentru a fi o parte a mozaicului preţios ce înfăţişează fenomenul artistic din Europa şi din lume.
Totuşi, acest „cel mai” este undeva la pândă pentru că poţi admira cu obiectivitate nişte valori recunoscute dar unele îţi sunt mai aproape de preferinţele, înclinaţiile, cunoştinţele despre artă şi sensibilitatea ta. Atunci „cel mai”, întărit de „pentru mine”, este permis.
Nu m-am gândit la aceasta pană la Musée d’Orsay. Chiar în a doua zi „de Paris”, marţi, în zorii de pe la 8,30 eram postaţi la coadă deja plinuţă dar scurtă. Era un frig de noiembrie, amplificat de briza puternică a Senei. Înduram răcoarea aceea nepotrivită lunii iunie cu gândul că, după ce se va deschide nu vom avea mult de aşteptat. A venit ora, au iesit paznicii şi au instalat stâlpii cu benzi pentru înaintarea şepuită a cozii şi… muzeul tot nu se deschidea. Timpul trecea greu. Peste o oră o voce şi un afiş au anunţat că muzeul este închis pentru o perioadă nedeterminată, mulţumindu-ne pentru înţelegere, adică pentru că nu băteam paznicii ca să dăm buzna sau nu spărgeam geamurile în acelaşi scop…
Eram uluiţi. În Paris să se întâmple aşa ceva? Am plecat. Mai târziu am trecut pe acolo şi văzând atâta populaţie cât pentru o revoluţie de cartier, nu am mai avut curaj să pătrundem. Zilele au trecut pe nesimţite. Vineri am fost cu RER-ul la Versailles. Când ne-am întors, am văzut că are staţie la Musée d’Orsay; nu era coadă, am intrat, m-am îndrăgostit fulgerător de el şi am ştiut înainte de a vedea tot ce conţine, că este PENTRU MINE, CEL MAI FRUMOS MUZEU. Această fostă gară seamănă cumva cu o catedrală romanică scăldată în lumină, fără altar şi cupolă sau cu o uriaşă navă. Sculpturile de la parter, expuse pe socluri de mărimi şi forme diferite au mult spaţiu în jur, lăsând privitorului loc să le admire din toate direcţiile; soclurile înalte le fac vizibile de la distanţă şi le dau o nouă perspectivă.
Clasicism, romantism, realism. impresionism şi postimpresionism, art nouveau, sculptură, pictură, arte decorative se înţeleg de minune în toate genurile abordate. Sunt multe de spus despre acest muzeu: nu acum, nu aici.
Monet în Musée d’Orsay
În tablourile prezente în acest muzeu se întâlnesc trăsăturile esenţiale ale operei sale: lumina, al treilea personaj al său, după apă şi atmosferă, este în expansiune în rochiile albe (Dejun pe iarbă, Femei în grădină) se face aurie pe Catedrala din Rouen, este răvăşită de vânt (Femeie cu umbrelă), se atenuează înecată de aburii din Gara Saint-Lazare. Marea se arătă în peisajele din Trouville şi Argenteuil, căpiţele de fân marchează sfârşitul verii, la Giverny. Ca el, ceilalţi impresionişti vecini de la Musée d’Orsay pictează scene obişnuite din viaţa contemporană: Pissaro a pictat o diligenţă, Sena şi Luvrul, Renoir balurile şi terasele din Paris, Degas cursele de cai, cafeneaua, lumea spectacolului – opera şi baletul, Sisley o inundaţie la Pont-Marly, Berthe Morisot, o tânără mamă lângă leagăn. O lumină discretă protejează operele.
Monet este în acest muzeu un onorabil membru al familiei impresioniste, însă cele mai cunoscute tablouri sunt în Muzeul Marmottan, donate in 1971 de fiul artistului (inclusiv Impresie, răsărit de soare), iar panourile cu nuferi se pot vedea la Musée de l’Orangerie.
Călătoria noastră pe urmele lui Claude Monet se încheie aici. Odată cu amintirea lui am trecut prin locuri minunate, unde vă invităm cu drag!
Credit foto: Paris Tourist Office; Amélie Dupont, Daniela Danciu
Bilete online (8 euro) aici. Daca ai sub 25 de ani intri gratis!
Citeşte şi:
Pe urmele lui Monet (1) – Coasta normandă
Pe urmele lui Monet (2) – Giverny, capitala mondială a impresionismului
Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas
Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.
Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!
