Prima delegaţie ever (1)

Mint, am uitat, de fapt e a doua. Prima delegaţie am avut‑o de la Sârma din Câmpia Turzii, m‑am dus la Bucale la o conferinţă Microsoft să aduc un hard disk (IBM Desktar de 30 de Giga, devenit ulterior Hitachi, parcă) cu soafte ilegale – trebe să înţelegeţi, Windows 2003 abia se lansa, Office avea ceva versiune numită Enterprise, şamd, şamd. O fost prima dată când mi‑o plăcut la Bucureşti, că am dat de Adi, un super meseriaş cu rădăcini la Târgu‑Mureş; chiar, ce mă uimeşte la bucureşteni e că ăia cu care am povestit io aveau măcar o rudă mai îndepărtată în Ardeal, fapt cu care se mândreau. Relax, suntem tot români tâmpiţi şi prin părţile astea. O să vă daţi seama mai ales după ce o să citiţi minunile debitate de subsemnatul.

No, revenim. Prima delegaţie în afară, ca să fiu corect. Am aşteptat după ea cam 6 luni, că pe vremea aia încă mai era cu vize Schengen sau cum le‑o fi zicând şi m‑or futut ăia de la paşa...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!

Trainer (tehnic) cu ochii larg deschişi spre lucrurile mari şi mici, cu credinţa de nezdruncinat că a dărui este o obligaţie, nu un privilegiu. A, da, pentru cei care se mai miră încă de ce nu îl văd pe Moş Crăciun: vine, da' vine călare pe un covor zburător, nu pe o sanie trasă de reni.