Plimbare prin Berry

Plimbare prin Berry

UN TRASEU PENTRU TOATE VÂRSTELE

Dacă în Sancerre v-am spus ce e de văzut, mâncat, băut şi unde vă puteţi odihni, în continuare vom porni într-un periplu maraton în centrul Franţei, în vechea provincie Berry.

Ne-am trezit dimineaţă destul de agitaţi şi încă nehotărâţi – nu ştiam cum să profităm mai bine de singura zi pe care puteam să o petrecem în Berry şi cum să reuşim să combinăm toate gusturile şi dorinţele, de la mic la mare. Cât am savurat micul dejun şi cele mai parfumate dulceţuri de casă pe care le-am gustat vreodată, am studiat hărţi şi trasee, ne-am sfătuit cu Madame Lamacq, am citit descrierile castelelor din zonă, am făcut o listă mai scurtă dar încă prea lungă şi până la urmă nu am hotărât decât că o vom lua în sus, spre Sully sur Loire, urmărind o parte din Route Jaques Coeur.

Route Jaques Coeur ilustrează foarte clar cum succesul turistic poate fi obţinut şi prin iniţiative care nu vin de undeva „de sus” – în 1954 trei castele, Meillant, Ainay-le-Vieil şi Culan, au decis să îşi unească forţele pentru a atrage turişti. Astăzi traseul oferă peste 25 de locaţii care pot fi vizitate la un preţ redus, cu ajutorul unui card. Noi, suciţi cum suntem, am ales un castel din afara acestei rute, doar pentru că ne-a plăcut cel mai mult aşezarea lui. Dar tura noastră a inclus mult mai mult de atât, după cum veţi vedea mai jos.

Ferma de capre Laurent Perot

O bucurie pentru copilul care a putut să vadă mai multe animale şi să se bage printre căpriţe pentru a se împrieteni cu ele. O bucurie pentru noi care am râs cu lacrimi la vederea dobitoacelor care se speriau de Petra şi se buluceau sa iasă toate odată pe o uşiţă mică, pentru ca apoi sa se apropie uşor, trăgând cu ochiul, realmente moarte de curiozitate – cine o fi lighioana pe două picioare care a intrat la noi în casă? Vizita e gratuită, ţi se explică procedeul prin care se face renumita crottin de Chavignol şi, dacă vrei (cum să nu vrei?), poţi cumpăra brânză proaspătă, medie sau maturată. Bună rău! Sau bună bine, nu am înţeles niciodata expresia asta…

       

Muzeul vrăjitoarelor

Nu mai vânează nimeni vrăjitoare în ziua de azi dar istoria lor este fascinantă, tragică şi ciudată. Muzeul prezintă tot felul de scene din viaţa lor, ritualuri diavoleşti dar şi felul în care anumite femei au fost pedepsite, de-a lungul timpului, pe drept sau pe nedrept… La intrare primeşti un dosar întreg cu foarte multe informaţii – pe care nu am reuşit să le parcurgem, Petra fiind mai mult interesată să vadă decât să asculte.

Concluzia e că aş vrea să ştiu ce vrajă pot face pentru a mai ajunge în Berry.

       

Sully sur Loire

N-am greşit, locaţia castelului este foarte frumoasă.

Am făcut o plimbare şi la interior dar nu pot spune că ne-a impresionat cu ceva în mod special.

      

Ne-ar fi tentat şi o plimbare prin oraşul care se ghicea a fi destul de intim şi frumos, dar am renunţat pentru a intra în lumea bărbaţilor care poartă fustă.

Aubigny-sur-Nere 

Prin orăşelul dăruit Scoţiei în timpul războiului de 100 de ani, ca răsplată pentru ajutorul oferit împotriva Angliei, nu vezi umblând bărbaţii în kilturi. Ba mai mult, la ora la care am ajuns noi nu vedeai mai pe nimeni, puteai trăi cu senzaţia că eşti într-un muzeu, circulând printre case vechi cu bârne maronii împletindu-se armonios pe faţadele neregulate sau încovoiate. Se pare că există o festivitate anuală în care comunitatea de scoţieni existentă şi în zilele noastre îşi poartă cimpoaiele şi ţinuta de gală în carouri, Fêtes Franco Ecossaises – cred că ar merita surprins momentul!

Cam leşinaţi de foame după atâta umblătură, am căutat ceva de mâncare dar, în afara de câteva patiserii, toate restaurantele erau „fermés” până pe la ora 19:00. Aşa că am pornit mai departe, pentru a încheia circuitul în alt oraş mai mare, Bourges.

Château de la Verrerie

Am văzut semnul şi nu ne-am putut abţine, chiar dacă stomacul dădea semne de nelinişte din ce în ce mai insistente. Ştiam că nu-l vom mai găsi deschis aşa că am făcut doar o oprire pentru a-l admira din exterior. Lac, pădure cu arbori seculari, linişte, ce ai putea să îţi doreşti mai mult? Aş recomanda locul pentru o zi de petrecut în natură;  sunt o grămadă de activităţi la faţa locului, există un restaurant, ba chiar şi posibilitatea de a rămâne peste noapte, deşi nu am aflat nici până acum cât ar costa camera.

Bourges

Nu ştiam multe despre oraş, nu aveam hartă nici alte indicaţii. Instinctul de zgârciţi ne-a dus fără dificultăţi spre o parcare gratuită iar instinctul „fomist” într-o frumoasă piaţă de unde porneau diverse străduţe pietonale. Voilà, din nou “colombaje”, parcă ne întorsesem în Aubigny, dar într-o versiune ceva mai mare. Până la plimbare ne-am pus burţile la cale într-un restaurant italian (nu foarte mulţumiţi, am fi preferat ceva local) dar nu mai aveam loc de fandoseli. Abia apoi, cu ultimele resurse, am reuşit să mai bântuim pe străzile vechi ale oraşului albastru. O vreme nu am înţeles de ce îi zice aşa, dar pe anumite străzi efectul de la felinare era destul de vizibil – se spune că dacă urmăreşti luminile albastre ajungi la cele mai importante monumente. Nu le-am urmărit neapărat dar am ajuns până la impunătoarea Catedrală St Etienne, cu faţada asimetrică.

Ne-am odihnit puţin în faţa ei, ne-am mai jucat de-a fantomele pe străzi înguste, apoi am parcurs drumul înapoi spre Sancerre şi Sury en Vaux, satul mic în care doar liniştea mai era prezentă. Şi gazda puţin îngrijorată că nu mai venim odată, pentru a ne ruga să nu facem gălăgie, aveam nişte vecini noi în camera de alături…

Ar mai fi încă foarte multe de văzut în provincia Berry. Mai multe detalii şi idei găsiţi pe site-ul official Berryprovince sau pe site-ul Route Jaques Coeur. A demain!

Dacă tot ai ajuns până aici, mai fă un pas

Vrem să cunoaștem lumea în mod responsabil, cu atenție și respect pentru toate formele de viață sau cultură. Nu ne interesează turismul de masă și ne pasă de ceea ce lăsăm în urmă, așa cum ne pasă de ceea ce îți povestim ție. Investim timp în pregătirea articolelor, oferim sfaturi pe baza experiențelor personale, nu umplem blogul cu publicitate și promovăm doar produse sau servicii în care credem sau pe care le folosim. Suntem selectivi și pretențioși în alegerile noastre – din respect pentru tot ceea ce ne înconjoară și din respect pentru cei care ne citesc.

Un mic ajutor din partea ta ne ajută să menținem standardul și spiritul acestui blog. Dacă ceea ce ai citit te-a inspirat, te-a emoționat sau ți-a oferit o informație de care aveai nevoie, dăruiește și tu înapoi un minut și donează pentru a susține LumeaMare. Mulțumim!

Antreprenor şi fondator al LumeaMare.ro, Roxana a părăsit o carieră de 14 ani în publicitate pentru a se dedica unei mari pasiuni: călătoriile. În prezent studiază artele plastice și fotografia, iar când rămâne timp mai scrie despre călătoriile pe care le face cu familia, despre cultură, natură sau oameni şi despre toate experienţele pe care le trăieşte în lumea cea mare.