Sully-sur-Loire – castelul irlandezilor din Valea Loarei

Poate că ai auzit de Sully-sur-Loire, o aşezare din Burgundia de sud, între Beaune şi Autun, poate că nu. Îţi va fi însă destul de greu să găseşti detalii despre Castelul Sully în ghiduri. Chiar şi într-un ghid specializat despre Valea Loarei nu l-am găsit decât menţionat pe traseul dintre Tours şi Nevers. Nici eu nu-mi aduc aminte prea bine de ce am ales să-l vedem, ca o extremitate a plimbării noastre prin Berry.  Cert e că am ajuns, l-am văzut, ne-a plăcut felul în care arată, ca o cetate pe apă. Interioarele nu ascund atât de multe bogăţii, precum alte castele grandioase de pe Valea Loarei, dar uneori mai puţin e mai bine şi, prin filtrul timpului, impresia generală care mi-a rămas în minte a fost aceea de forţă şi măreţie.    

La o cercetare mai atentă am găsit însă câteva detalii care ar trebui să facă dreptate castelului şi pe care ar fi bine să le cunoşti şi tu, înainte de a decide dacă merită o vizită sau nu.

Prin Castelul Sully au trecut Ioana d’Arc şi Voltaire, prima fiind întemniţată aici pentru influenţa pe care o avea asupra regelui, al doilea fiind exilat din Paris, alături de alţi filosofi şi gânditori liberi ai secolului al XVIII-lea. În timpul şederii sale, tânărul Voltaire a primit chiar şi o sală de teatru în care să-şi prezinte piesele.

De 250 de ani castelul este în proprietatea unei familii nobile de irlandezi, Mac Mahon – după oraşul scoţienilor,  Aubigny-sur-Nere, iată că şi irlandezii şi-au găsit casă în Franţa. Unul dintre primii preşedinţi ai Republicii, Field Marshall de Mac Mahon, s-a născut şi a crescut chiar aici.

În prezent castelul este reşedinţă permanentă pentru Ducesa de Magenta – nu ştiu cum percepi tu asta, dar pe mine mă impresionează mereu când aud că există oameni care chiar locuiesc între pereţii reci ai castelelor medievale. Povestea de familie pe care am citit-o în mai multe surse începe cu tânăra domniţă* căsătorită cu un Morey mai bătrân şi tânărul medic irlandez** ce făcea vizite regulate soţului, până când a acesta s-a îmbolnăvit din ce în ce mai rău şi a dispărut din peisaj.  Mac Mahon a preluat văduva cu castelul ei cu tot şi şi-a recăpătat titlul de duce pe care îl avea în ţara sa de origine. Se spune că peste ani buni, atunci când marchiza a murit şi revoluţionarii ar fi putut într-un final să confişte castelul, un administrator inteligent a ţinut corpul acesteia în coniac şi a pretins că este încă vie, dar că se odihneşte şi nu trebuie deranjată. Corpul ei astfel conservat fusese şters şi pus în pat, în spatele perdelelor, iar revoluţionarii au înghiţit povestea. Mă rog, legende pe care alegem să le credem, sau nu…

Mai puţin amuzantă ca poveste, dar impresionantă ca vârstă este şarpanta din donjon, construită de cei mai buni tâmplari, în secolul al XIV-lea. Că erau buni putem spune cu mâna pe inimă acum, dat fiind că aceasta rezistă încă.

Castelul se pretează foarte bine vizitelor familiilor cu copii, pentru aceştia existând un chestionar pe care ei trebuie să-l completeze, pe măsură ce descoperă mai multe detalii şi informaţii. Nu mai ştiu care era premiul, dar e sigur că un copil ceva mai mărişor se va prinde în joc.

Pentru adulţi există mai multe variante de tur ghidat, foarte interesante ca prezentare, dar noi am putut vizita castelul şi de capul nostru – nu pentru că nu am fi vrut să aflăm mai multe de la un ghid, ci pentru că LumeaMică nu suportă să audă pe cineva vorbind mai mult ca ea, mai ales când asta se întâmplă într-o limbă pe care nu o cunoaşte.

Alte informaţii utile

Localizare:


Vizualizare hartă mărită

Program: în 2014 castelul de la Sully-sur-Loire este deschis publicului între 1 aprilie şi 2 noiembrie, dar ca să fii sigur mai bine verifică aici.

*Charlotte Le Berlin din Eguilly

**Jean Baptiste de Mac Mahon

 

Administratori şi iniţiatori al proiectului LumeaMare, Roxana, Alex şi Petra alcătuiesc o familie şi o echipă care călătoreşte cât de frecvent poate împreună, practicând un turism responsabil. Roxana și Alex sunt pasionați de fotografie, dar pe Alex nu-l întrece nimeni la gătit. Iar Petra este cea care testează destinaţiile din punctul de vedere al unui copil.