Badea (s)Cârţan (1)

„Tipische rumänische!”

Episodul 1

Cam pe la mijlocul anilor ’70 am reuşit să obţinem paşapoarte de fâţâială prin iadul capitalist. Trei: pentru mama, pentru jumătatea mea şi pentru mine. Destinaţia era identică cu aceea a lui badea Cârţan: Râmul. Cu speranţa că punga va fi destul de dodoloaţă ca să „vedi Napoli e puoi Mori.”¹Păi, cum adică, toţi tâmpiţii să viziteze Napoli, numa’ noi nu? Unde mai pui, că prin aceeaşi bătătură se lăfăiau Vezuviul, Ischia, Pompei, Sorrento, Pozzuoli. Ca să nu mai vorbim de mirifica insuliţă Capri… Unde să reasculţi „Capri, c'est fini”-ul lui Hervé Vilard, chiar la locul crimei… şi apoi, pâş-pâş, înapoi spre patria mumă, căci, într-adevăr, Capri-ul era finişul proiectatului vagabondaj turistic prin peninsulă. Cu un intermezzo în Austria, după o gonetă prin Ungaria. Pentru mine şi pe...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonații la newsletter.

Ești deja abonat? Introdu adresa de email în câmpul de mai jos pentru verificare.


Nu ești deja abonat? Abonează-te acum!