Wu Xing, 宫保鸡丁, Tushin, şi LumeaMare

Precizare de început: ca să nu derutăm publicul cititor, semnificaţia celor 3 prescurtări în articolului de mai jos, este: P = povestitorul, A = Alex, R = Roxana.

P: Ştiţi deja că ne plac mâncărurile cu poveşti sau Poveştile cu mâncăruri :), aşa că în seara zilei de marţi am primit o invitaţie de a fi alături de maestrul Tushin pentru a prepara ceva reţete cu specific.

Povestea începe chiar cu numele preparatului – 宫保鸡丁 (gōng bǎo jī dīng) – sau pe limba noastră – pui Gang bao sau derivatele pui Kung Pao, Kung Po sau Kong Pao. De ce poveste? Pentru că denumirea vine, aşa cum ne-a spus şi  maestrul Tushin de la numele unei regiuni, mai exact de la unul din guvernatorii ultimei dinastii din China, dinastia Qing – Ding Baozhen – ajuns într-un final guvernatorul provinciei Sichuan.

Mâncarea are la bază (şi la origine de altfel) puiul, alunele şi piperul Sichuan.

Să începem cu o dilemă:

A: Găteşti şi tu?

R: De ce nu?

A: OK, (zâmbind)

P: Maestrul Tushin ne-a făcut o scurtă introducere, după care, cu încetinitorul (se pare) ne-a prezentat ingredientele şi etapele principale ale realizării preparatului. Nu am cronometrat, dar probabil în 3-4 minute gata preparatul, care la viteză normală ar avea stop time la 2 minute. Apoi ne-a invitat şi pe noi la treabă.

A: Hai că mă duc eu primul.

P: Şi s-a pus Alex pe încins tigaia cu două linguri de ulei. A scurs uleiul, a adăugat o lingură de ulei, a scăzut temperatura şi a adăugat încet bucăţile de pui trecute în prealabil prin amidon şi un pic de ou. Carnea nu s-a prins ceea ce a fost un lucru bun. A mărit temperatura şi când carnea şi-a schimbat culoarea a adăugat cubuleţele de morcovi, şi a mai învârtit puţin apoi le-a scos din tigaie. Apoi a venit rândul pastei de ardei – la temperatură medie, amestecată atât cât să simţi mirosul specific de ardei foarte puţin caramelizat. La ordin a venit ceapa, usturoiul, sare, zahăr, sos de soia – se gustă pentru verifica balansul de sărat, dulce – se adaugă amidonul şi două linguri de supă. Se adaugă apoi cubuleţele de pui şi morcovi, bucăţile de castravete şi alunele. 10 secunde şi gata. În final se adaugă oţetul chinezesc şi uleiul iute  … Totul bineînţeles cu ajutorul şi sub supravegherea blândă şi răbdătoare a lui Tushin.

Povestitorul speră că nu a scăpat nimic din vedere.

R: Hi, hi, parcă ai avut două mâini stângi, nu te-am recunoscut.

A: Păi da, că m-a pus să ţin tigaia cu mâna stângă şi nu sunt obişnuit!

R: Oricum e foarte bun, îmi place că e picant!

P: Şi cel mai picant a rămas până spre final, când şi-a făcut şi Roxana porţia ei şi a cerut, la fel, un plus de ardei iuţi. Părea foarte încântată când a terminat, aşa cum v-a mărturisit deja în declaraţia ei de fericire.

R: Ei, cum am fost?

A: Bun, nu la fel de picantă ca a mea, dar parcă echilibrul de sare/zahăr a fost mai bun.

P: O precizare de final: toate ingredientele trebuie să aibă cam aceeaşi dimensiune. Raportul sărat/dulce/iute/acru – este cel care conferă savoarea şi gustul preparatului.

     A.. şi trebuie mâncat cald lângă o porţie de orez simplu sau chinezesc.

PS. Această reţetă are multe variante prin China şi prin lume. Un strop de ceapă verde, ghimbir şi ardei nu cred că ar strica nici pe aici :).

Poftă bună!

De profesie farmacist, Alexandru este pasionat de fotografie și gastronomie. Sunt două hobby-uri care de multe ori se împletesc foarte bine. Îi place să călătorească, să surprindă prin lentila aparatului natura, oamenii şi locurile pe care le descoperă.